COVID-19: peste 90 de vaccinuri, în dezvoltare în laboratoarele din întreaga lume

În cursa pentru crearea unui vaccin împotriva noului coronavirus, cercetătorii apelează la metodologii noi, în speranța obținerii unei soluții în decursul a câtorva luni, și nu ani, așa cum este estimat. Graba este amplificată atât de consecințele nefaste asupra populației, cât și de cele asupra economiei mondiale, scrie doc.ro.

Experții estimează că este nevoie de minimum 12-18 luni pentru elaborarea unui vaccin fiabil, care să fie disponibil pe plan global, cu speranța că primele eșantioane, în cantitate limitată, vor putea fi accesibile mai devreme, deși pronosticul nu este favorabil în acest sens, având în vedere că elaborarea unui asemenea tip de vaccin durează, în mod normal, câțiva ani.

În prezent, există cel puțin 92 de vaccinuri în curs de dezvoltare împotriva COVID-19. 22 dintre acestea sunt experimentale, elaborate pe baza secvențierii genomului viral și sunt cele mai promițătoare în privința duratei scurte de elaborare.

Ce presupune tehnologia vaccinurilor ADN și ARN

Tehnologia vaccinurilor ADN și ARN este, în prezent, dusă la noi culmi, potrivit specialiștilor de la Harvard Medical School, dar niște răspunsuri concrete în privința fiabilității acestora se așteaptă spre finalul pandemiei. Mai bine de 200 de ani, vaccinurile au funcționat în baza următorului mecanism: introducerea unei cantități infime de virus neinfecțios sau de antigen (proteină aflată pe suprafața virusului) în corp. Ambele opțiuni stimulează sistemul imunitar și îl activează la contactul cu virusul responsabil pentru boală.

Prin acest sistem s-au putut obține vaccinuri eficiente împotriva poliomelitei, vărsatului de vânt, hepatitei B și a altor afecțiuni, deși, pentru fiecare vaccin în parte, cercetătorii au fost nevoiți să reconfigureze întregul mecanism biologic, pentru a obține un vaccin eficient – iar aceasta va fi problema fiecărui nou vaccin elaborat și motivul pentru care durează atât de mult.

În contextul unei crize mondiale, timpul este esențial, prin urmare vaccinurile ADN și ARN, metoda neconvențională, sunt printre cele mai promițătoare în acest sens. Astfel, în locul introducerii unei cantități mici de antigen, acest nou tip de vaccin presupune inserarea unei secvențe de ADN sau ARN, care cuprinde antigenul și este produsă, natural, de celulele organismului uman, deoarece ARN-ul se comportă ca un mesager intermediar între ADN și proteinele din structura acestuia.

Așadar, mecanismului noului tip de vaccin este acesta: atunci când apare un virus nou, se pornește de la ideea că un antigen poate fi izolat, în mod rapid, iar codul genetic poate fi introdus într-un vaccin existent și aprobat, ceea ce elimină partea cea mai îndelungată a procesului - cea de dezvoltare a secvenței celulare pentru producerea vaccinului. În teorie pare simplu, cu toate acestea, în prezent, niciun vaccin ADN și ARN nu a fost aprobat pe specimene umane, pentru niciun virus.

Care sunt punctele slabe ale vaccinurilor ADN

Slăbiciunea vaccinurilor ADN, care sunt în curs de dezvoltare de aproape două decenii, stă în imposibilitatea stimulării unui răspuns suficient de puternic al sistemului imunitar la contactul cu virusul.

Vaccinurile ARN, în schimb, reprezintă o abordare mai nouă, deci mai puțin studiată, care impune mai multe provocări neexplorate, momentan. În acest spectru intră vaccinurile împotriva hepatitei C, malariei și a altor câtorva boli infecțioase. Un exemplu în acest sens este vaccinul ARN împotriva Zika, elaborat de compania de biotehnologie Moderna, în contextul epidemiei din 2015. Însă virusul a dispărut de la sine, în relativ scurt timp, iar vaccinul a rămas netestat pe un eșantion relevant.

Mai multe echipe de cercetători, printre care și Moderna, lucrează pentru dezvoltarea unui vaccin ARN împotriva SARS-CoV-2, iar, în prezent, aceștia se află în faza de testare a dozei necesare pentru inducerea unui răspuns imunitar la oameni.

Dacă aceste tipuri de vaccin se vor dovedi eficiente, ele vor schimba complet platforma de concepere a noilor vaccinuri pentru bolile infecțioase din viitor. Mai mult, succesul unui asemenea tip de vaccin înseamnă scurtarea timpului de elaborare și producție în masă, ceea ce poate însemna prevenirea unor noi pandemii, precum cea din prezent, dar și descentralizarea și posibilitatea producției locale de vaccinuri, pentru a spori viteza de răspuns împotriva virusului.