DE CE a LĂSAT FĂGĂDĂU Casa Căsătoriilor în PARAGINĂ

Dacă ajungi la Casa Căsătoriilor din Constanţa, cu gândul să-ţi pui pirostriile, trebuie să te gândeşti de două ori mai bine dacă vrei să faci acest pas. Ar trebui să fie una din zilele binecuvântate din viaţa oricărui cuplu, dar singurul loc în care poţi face cununia civilă este clădirea de pe strada Mihai Eminescu, fostul sediu al Cercului Maiştrilor Militari de Marină.

Casa Căsătoriilor trece prin faza “iedul cu trei mame” şi zace neîngrijită pe o limbă de pământ de 450 mp. Primăria nu se implică pentru că e dată în judecată de Liga Maiştrilor Militari, continuatoarea şi moştenitoarea celor care au pus pe picioare Casa Căsătoriilor de azi, şi aşteaptă o rezolvare juridică definitivă. Maiştrii Militari nu o pot îngriji pentru că, deşi apare în acte ca fiind a lor, Primăria Constanţa a pus mâna pe ea abuziv şi nu mai vrea să renunţe la clădire, desfăşurându-şi Serviciul Stare Civilă în mobilierul din 1938 (cât a mai rămas din el), cumpărat din banii maiştrilor militari, nu din vreun buget al statului.

Casa Căsătoriilor, emblema Constanţei, “lăsată în părăsire/ca o şoaptă de iubire”

Clădirea a fost construită între anii 1936 și 1942, pe un teren de 450mp, cumpărat din banii Maiștrilor Militari de Marină. Cel care a proiectat-o a fost reputatul avocat Ion Căpuşăneanu, foarte apreciat în perioada interbelică şi care şi-a pus semnătura pe multe din frumoasele clădiri ale Constanţei, printre care amintim Cazino Salvamar, Casa Vapor (Mamaia), Institutul Bio-oceanografic (Constanța), Casa Invalizilor (Mamaia) şi Școala I. G. Duca din Constanța.

La vremea respectivă, maiştrii militari au cumpărat terenul cu suma de 220.000 lei, fostul proprietar fiind omul de afaceri constănțean Gheorghe Moralli. Imobilul a funcționat ca sediu al acestora până în 1948, "lupii de mare" dorindu-și la acea vreme un spaţiu propriu, în care să poată organiza, pe lângă activităţile specifice, şi diverse evenimente şi baluri.

Legenda spusă de Emil Olteanu, preşedintele actual al Ligii Maiştrilor Militari de Marină, este următoarea. Pe la începutul anului 1930, maiştrii militari nu aveau voie să apară în uniformă la evenimentele ofiţerilor, pentru că erau daţi afară, din pricina statutului inferior pe care-l deţineau. Din această cauză, au hotărât să cumpere un teren din banii lor şi să construiască clădirea actuală. Acum aveau, în sfârşit, un loc unde să se adune şi să-şi ţină acţiunile, petrecerile şi alte evenimente, unde veneau şi ofiţerii, dar numai dacă erau invitaţi. La acea vreme, clădirea era o bijuterie arhitecturală, mândria maiştrilor militari de marină şi orgoliul de a fi făcut un lucru prin forţele lor proprii.

În anul 1948, după ce interzicerea oricărei forme de asociere socio-profesională, clădirea a fost evacuată abuziv şi trecută în proprietatea domeniului public. De atunci şi până acum a avut diverse destinaţii: a fost depozitul de materiale şi echipament al Marinei Militare, între 1956 şi 1973 a funcţionat pentru copiii de la Casa Pionerilor, timp de alţi 13 ani şi-a avut sediul acolo Casa Corpului Didactic, iar din 1988 şi până în prezent este folosit ca sediu al Casei Căsătoriilor.

Primăria a început demersurile de trecere în Patrimoniu

Primăria Constanţa a început să facă demersurile pentru trecerea în Patrimoniu abia în 2011 printr-o hotărâre a Consiliului de la acea vreme, după L.M.M.M. începuse deja acţiunea de recuperare a patrimoniului încă din 1996.

La un moment dat, pe vremea primarului Mazăre, Primăria a vrut să vândă clădirea Consulatului Grec, dar pentru că era în litigiu, acest lucru nu a fost posibil.

S-a rezolvat cu “nu se poate!”

În baza Legii 10/2001, Liga Maiştrilor Militari de Marină (L.M.M.M.) a cerut, iar, administrației locale ca imobilul de pe strada Mihai Eminescu nr. 20 să îi revină, demonstrând că a fost construită cu banii „lupilor de mare“, cum erau porecliţi maiştrii militari. Instanța o recunoscuse ca moștenitoare a Cercului Maiștrilor Militari de Divizia de Mare încă din 2008, dar abia după 15 ani de la notificarea din 2001 a L.M.M.M., Primăria Municipiului Constanța a răspuns printr-un refuz, mai exact nu a recunoscut dreptul lor de moştenire.

După alte procese şi aşteptări, în 2017, s-a admis cererea maiștrilor militari, s-a dispus anularea dispoziției emise de Municipalitate în 2016 și restituirea imobilului și a terenului de 450mp. Deşi fostul primar, Decebal Făgădău, i-a promis lui Emil Olteanu, preşedintele Ligii Maiştrilor Militari că nu va face recurs acţiunii în cauză şi că va recunoaşte clădirea ca aparţinând L.M.M.M., nu s-a ţinut de făgăduială şi a făcut recurs, atacând decizia Tribunalului. Maiştrii militari făcuseră din 2012 dovada că le aparţine clădirea, însă Primăria a inclus-o în inventar în 2015. Fostul primar a motivat acţiunea lui spunând că “nu vrea să rămână în istoria Constanţei ca primarul care a pierdut Casa Căsătoriilor”, dar nici n-a făcut nimic să-i redea splendoarea de altădată.

Ce clădire glorioasă am fost, ce ruină am ajuns!

Dacă acest imobil ar avea gură, exact asta ar spune. Curtea clădirii este o dărăpănătură care riscă să se surpe şi să se prăbuşească de pe dealul unde este construită. Jurămintele de la începutul unei căsnicii se depun acum într-o ruină. Unde la începutul anilor era bijuteria Constanţei, o clădire la fel de emblematică precum Cazinoul, e cotropită de igrasie şi umezeală, iar gândacii şi şobolanii mişună prin birourile funcţionarilor. Primarul Vergil Chiţac a făcut zilele trecută o vizită inopinată şi a fost oripilat de gradul avansat de degradare al clădirii. E imposibil să faci poze de logodnă sau de nuntă în curtea Casei Căsătoriilor plină de grămezi de frunze, pe care nu s-a obosit nimeni să le strângă. Băncile sunt rupte şi cu vopseaua sărită, pereţii au varul scorojit, stâlpii de iluminat din fier forjat nu au mai văzut o vopsea de zeci de ani, iar becuri nu mai există demult. Fântâna arteziană e şi ea într-o stare deplorabilă, crăpată şi cu bucăţi de ciment aruncate în ea.

Gardul din fier forjat prin care se vede marea este îndoit şi plânge după o vopsea nouă. Scările, trotuarele, pavajul, scurgerea de canalizare, toate demonstrează nepăsarea celor care se presupune că ar fi trebuit să aibă grijă de Casa Căsătoriilor, care este acum în administrarea primăriei Constanţa. Partea interesantă este că de fiecare dată când se întâmplă o avarie, Primăria apelează la L.M.M.M. şi cere planurile clădirii să vadă cum se poate rezolva.

Şi asta în timp ce adevăratul proprietar, Liga Maiştrilor Militari de Marină, se zbate în instanţă să demonstreze că aparţine maiştrilor militari.

“Lupii de mare” nu se lasă

În caz că vor reuşi să intre în posesia ei, preşedintele LMMM, Emil Olteanu, doreşte să îndeplinească cele trei dorinţe ale contra-amiralului Marcel Dragu, unul din cei patru membri fondatori: “Faceţi tot posibilul ca această Casă să se întoarcă înapoi la maiştrii militari, readuceţi Şcoala de maiştri de la 2 ani la 3 ani cum era cândva şi creaţi o insignă reprezentativă pentru ei.” Nu a apucat să vadă împlinită niciuna din cele trei dorinţe. Emil Olteanu continuă lupta sa cu morile de vânt care durează de ceva ani şi spune că dacă va reuşi să intre în posesia clădirii o va declara patrimoniu cultural al oraşului Constanţa, va fi monument istoric şi o va declara Casa Maiştrilor de Marină, în sediul căreia vrea să organizeze cursuri de navomodele pentru copiii maiştrilor de marină, dar şi alţi copii dornici să afle tainele “lupilor de mare”.

Chiar dacă CEDO (Curtea Europeană a Drepturilor Omului) a respins cererea de motivare, privind retrocedarea Casei Căsătoriilor, singura şansă pentru L.M.M.M este să deschidă un nou proces.

Zully MUSTAFA