De la zi, la noapte: Constanţa, iluminată cu felinare şi ulei mineral

O soluţie bună şi pentru vremurile actuale

Constanţa se laudă cu o staţiune de rang înalt, unde distracţia este la ea acasă, iar noaptea devine zi datorită iluminatului. Lumini jucăuşe, colorate, toate sunt menite să insufle starea de euforie. Întorcând paginile istoriei, ajungem pe timpul când felinarele erau numărate la mustaţă, iar pentru fiecare trebuia întocmit un raport.

Cum sezonul rece a pus stăpânire pe Constanţa, pe lângă pregătirile esenţiale de iarnă, lumea asociază totul cu sărbătorile ce va să vină, gândul ducându-se pe aripile speranţelor direct către luminiţele ce vor împodobi oraşul, sursă nemaipomenită de a vesti că urbea se află la ceas de sărbătoare, una importantă de altfel. Şi cum totul trebuie pregătit din timp, oficialii deja se gândesc să achiziţioneze un sistem de iluminat nou, menit să aducă un licăr de bucurie în suflet constănţenilor. Lăsând timpurile prezente de o parte, achiziţiile şi număratul zilelor la fel, răsfoim filele istoriei şi aflăm că oraşul de la malul mării punea un mare accent pe iluminat încă de la începutul anilor 1900. Nu ne referim aici la iluminatul destinat Crăciunului, ci pur şi simplu la cel stradal. Peisajele se derulează cu repeziciune, agitaţia, străzile burduşite de bolizi, haosul şi ritmul alert dispar, rămânând în loc un orăşel curat, micuţ, cu străzi înguste, împânzite de domni galanţi şi doamne virtuoase. Trecem de atmosfera de catifea ce căptuşea Constanţa de altă dată şi ajungem direct la problema ce face subiectul de faţă. Forfota începe în anul 1912, când umbla zvonul că uleiul mineral din lămpi va fi înlocuit cu iluminatul electric. "Avem onoarea de a vă ruga să ne răspundeţi cât de curând dacă acea Primărie a concediat din nou D-lui V.Croizat, iluminatul oraşului cu ulei mineral dens, cu începere de la 1 aprilie 1912. Din caetul de sarcinim trimis în copie acestui Minister, din 20 februarie 1907, în virtuea căruia uleiul mineral cu această destinaţie a fost scutit de taxele de fond comunal, reese că durata concesiunii a expirat la 1 aprilie 1912, furnizorul, Dl. Crozat, nu mai poate întrebuinţa la iluminatul oraşului ulei mineral scutit de taxele de fond comunal", se arată în dosarele Fondului Primăriei Constanţa, dosar 5/1912, aflat în momentul de faţă la Direcţia Judeţeană Constanţa a Arhivelor Naţionale. De asemenea, Poliţia trimitea adrese către Primărie, raportând câte felinare au funcţionat într-o anumită dată. "Am onoarea de a vă face cunoscut că în noaptea de 6 spre 7 decembrie a.c., au funcţionat în tot cuprinsul acestui oraş, 251 de felinare cu petrol", se arată în raportul unui poliţist, în anul 1912. Sistemul de iluminat se îmbunătăţea însă cu paşi repezi, acest lucru fiind anunţat de către şefii Serviciului Tehnic. "Conform ordinului Domniei Voastre, No 9589/912, am onoarea a vă comunica că s-au aşezat 3 felinare pe şoseaua Viilor şi funcţionează din seara zilei de 19 noiembrie", ne mai dezvăluie dosarele îngălbenite de vreme. Însă, zvonul de a fi introdus iluminatul electric devenea tot mai răsunător, în acest scop fiind trimise tot mai multe solicitări pe adresa Primăriei, în ideea în care fostul contract, încheiat între primarul "comunei" Constanţa, Titus Cănănău, şi Vittorio Croizat, întreprinzător "de iluminări de oraşe", după cum era numit la începutul anilor 1900, urma să expire, contract încheiat pentru 240 de lămpi. Însă şi în contractul de faţă era prevăzut faptul că "dacă în intervalul duratei contractului, comuna va instala lumina electrică în tot coprinsul oraşului, contractul rămâne reziliat fără ca antreprenorul să aibă vreo pretenţiune".

Liliana CHIRU