Ganduri si urare de final de an

Se încheie în curând un an care a adus unora satisfacţii mărunte, precum funcţii care azi le au, mâine nu, câştiguri materiale, dar fără linişte în cămine; bucurii nesănătoase legate de eşecurile altora. La toate acestea se adaugă scandaluri. E plin de ele, le încurajăm pentru că altfel cititorul nu tresare. Duioşie - mai puţină, decât dacă e vorba despre un caz extrem. Cât despre caritate... e binevenită, atâta timp cât ea este expusă, să ştie tot poporul cititor/telespectator/votant că există. În tot acest joc în care suntem prinşi, vă spun că există viaţă şi dincolo de acest spectacol. Tocmai a trecut Crăciunul. Iar viaţa de dincolo de spectacol a însemnat, în ceea ce mă priveşte - îmi e la îndemână acum exemplul personal - să obosesc împodobind bradul. E o bucurie pe care intuiesc eu că sunt destui, din cercul spectacolului pe care în rest îl trăiesc, nu o mai au. De regulă, finalul de an ne găseşte spunând că "de la anul..." voi face mai multe, voi fi mai bun, voi... etc. Anul acesta spun doar "voi fi la fel". Sau aproape la fel, cine ştie? Planurile cu bătaie lungă sunt de mult făcute, nu încape îndoială. De ce aceste cuvinte? Pentru că sunt destui care obosesc nu împodobind bradul sau făcând alte lucruri mărunte, simple, dar care nu degajă răutate sau ipocrizie, ci se consumă în intrigi, minciuni, bârfe. Într-un final, nu acesta este sensul vieţii. Îmi permit, înainte de finalul de an, să am acest moment de relaxare şi să comentez puţin felul în care văd anumite manifestări. Cine pricepe, bine, cine nu - ghinion sau... asta e. Spre final de an, urarea mea este de bine. Oricui, chiar şi celor pe care am vrut să îi dojenesc pe ocolite.