Mărturisirile unui năvodărean, campion naţional la motociclism viteză

Interviu cu Adrian Liviu Petrovici

Adrian Liviu Petrovici

sursa foto: facebook/Adrian Liviu

Adrian Liviu Petrovici este un năvodărean care de la 19 ani a descoperit pasiunea pentru motociclete, iar din 2014 a decis să se implice şi în concursuri în care a avut rezultate foarte bune. De pildă, între 22-24 aprilie, a participat la prima etapă a Campionatului Individual al României la motociclism viteză, unde a ieşit primul dintre români. Următoarea etapă se desfăşoară în perioada 25-26 iunie şi va avea loc în comuna Adâncata din judeţul Ialomiţa, acolo unde a fost testat primul circuit auto-moto din România. Din păcate, circuitul reprezintă şi locul în care Adrian a avut primul accident, în care şi-a fracturat clavicula. Dar asta nu l-a împiedicat să meargă mai departe.

S-a operat şi a urmat o procedură mai rapidă de recuperare pentru a se putea întoarce în cursă. Trăieşte pentru adrenalină, competiţie şi senzaţia unică pe care i-o oferă motocicleta sa. Este de părere că motociclismul nu este apreciat la adevărata lui valoare în România şi că autorităţile locale promovează sporturi care nu necesită atât de multă muncă sau costuri la fel de mari. Cu toate acestea, este optimist şi vrea să demonstreze că motociclismul este un sport demn de luat în considerare, un sport în adevăratul sens al cuvântului.

Reporter: De când aveţi pasiunea aceasta pentru motociclete? Cum a început totul?

Adrian Liviu Petrovici: Cred că orice copil şi-ar fi dorit de mult o motocicletă. Dat fiind că înainte erau foarte rare motocicletele la noi, la 19 ani am ajuns în Italia, am văzut acolo cât mai multe şi am decis că vreu să îmi iau permis pentru categoria A şi să-mi cumpăr o motocicletă. Am reuşit să o fac pe la 21 de anii şi de atunci până acum doi ani, nu am mers decât pe stradă. Nu m-a tras inima către motosport pentru că ştiu că sunt nişte costuri exorbitante pentru a practica acest sport. Până acum doi ani, când am reuşit să găsesc sprijinul şi să încep să îmi încerc norocul şi să văd dacă pot să fac o carieră din asta.

Rep.: Unde aţi găsit acest sprijin?

A.L.P.: La familie, prieteni şi câteva mici firme care au vrut să mă sponsorizeze. În 2014 s-a deschis în România primul circuit şi am decis să-l inaugurez şi să văd unde mă situez faţă de alţi sportivi români. Am reuşit să obţin rezultate destul de bune- locurile 2 şi 3 la două etape diferite. Am decis ca în 2015 să vin puţin mai pregătit şi să particip alături de piloţii români şi europeni. M-am înscris în campionatul Romanian Superbike care se desfăşoară în mai multe ţări precum Grecia, Cehia, Slovacia, Ungaria. Sunt circuite consacrate. Am fost la toate etapele de la Romanian Superbike. Am avut numai locurile 1 şi 2, dar la final, când s-a tras linie, am ieşit pe locul 2, după 7 etape. La Campionatul Naţional care se desfăşura numai în România am decis să particip pentru că erau nişte costuri mai mici faţă de celălat campionat. La toate etapele am ieşit pe locul 1, dar la una din etape am avut un accident în care mi-am fracturat clavicula şi am avut nevoie de o intervenţie chirurgicală. După o săptămână m-am întors înapoi pentru că aveam cursă în campionatul Romanian Superbike. Am făcut-o. Desigur că mi-a fost teamă. Cred că tocmai din acest motiv nu am tras foarte tare şi poate de asta am pierdut locul 1. Am ieşit pe locul 2, dar m-am mulţumit cu asta.

Rep.: Ce v-a determinat să treceți de la acest hobby la un concurs propriu-zis și să participați alături de profesioniști?

A.L.P.: Îmi place competiția. Iar pasiunea trebuie dezvoltată și dacă poți să faci o profesie din ea, e un lucru bun, pentru că vei face acel lucru cu plăcere. Voi încerca să fiu anul acesta printre primi 3-4. La prima etapă a concursului de la Serres, Grecia, am avut locul 1 dintre români la clasa supersport. Cursa pe ploaie m-a ajutat, dat fiind că nu am avut o motocicletă foarte bine pregătită. E o motocicletă destul de veche, dar cred că ploaia a egalat puțin situația. Pentru că nu poți să folosești același echipament și pe ploaie și pe asfalt, de exemplu.

Și materialul din concurs contează. Nu poți să te bați cu o motocicletă de câteva mii de euro. E clar că sunt net inferior. De aceea doresc ca în anul acesta să particip la campionatul național, să văd care este potențialul meu ca pilot. Și cu siguranță că, dacă voi avea posibilitatea, îmi voi lua o motocicletă mai performantă și atunci o să fie mai multă bătaie decât va fi acum. Poate apuc până atunci să îmi scot și tija. Ar fi bine să mă operez înainte de cursă, pentru că o altă căzătură ar fi mult mai gravă decât prima.

Rep.: Cum v-ați simțit să participați la aceste concursuri și să vă puteți reprezenta țara și orașul?

A.L.P.: Orașul îl reprezint pentru că de altfel, Primăria la care apelez de foarte mult timp și îi cer sprijinul nu a ridicat nici măcar un deget în privința asta. După un morman de cereri depuse la ei, să primești răspunsuri negative, e frustrant. În primă fază mi-au cerut rezultate. Le-am adus rezultate. După care au făcut tot posibilul să ocolească acest subiect. Cu toate că sunt printre primii piloți ai României. Nu știu cum văd ei acest sport. Una este sportul și alta este hobby-ul de pe stradă.

Rep.: În acest context, cum vedeți motociclismul în societatea românească actuală?

A.L.P.: Cei care știu despre ce este vorba, s-au urcat vreodată pe o motocicletă, sau care sunt pasionați și se uită la curse, înțeleg. Cel care vede din afară și nu-i trezește nimic, nu mai ai ce să-i spui acelui om. Noi am fost obișnuiți cu fotbalul și trebuie să ținem cont că până acum 2 ani, nu a existat circuit de motociclism în România. Cei mai mulți văd o motocicletă pe stradă. Și pe stradă nu vezi un sportiv, vezi un motociclist, un teribilist sau orice altceva. Ține de mentalitate și majoritatea oamenilor generalizează. Tocmai de aceea e greu ca atunci când vrei să ai o discuție cu un potențial sponsor, el generaliează de asemenea: ”Ei, motocicliști! Nu vă văd eu prin Mamaia? Nu știu eu cum faceți voi?”. Și încerc să le explic că aceea este strada, iar ce practic eu este un sport național. Este un sport periculos și poate asta mă incită și mai mult.

Rep.: În condițiile actuale, credeți că acest sport are vreun viitor în România?

A.L.P.: Ca și orice alt sport, este la început și trebuie dezvoltat. Trebuie pus în lumină. E nevoie de oameni pasionați care să facă echipe puternice și nu să rămână doar pe campionatele naționale. Să mergem să arătăm, cu potențialul pe care-l avem, că suntem și noi printre ei și avem sportivi destul de buni. Dar lipsa sponsorilor e cea mai mare problemă la noi, pentru că este un sport extraordinar de scump.

Un set de cauciucuri ajunge aproape la 500 de euro și poți să-l tocești într-o zi. Și în 3-4 zile de concurs, dacă vrei să faci performanță, nu poți să te duci cu un set de cauciucuri. Frica de a cădea, te trage puțin înapoi pentru că nu ai atunci posibilitatea să te urci pe o a doua motocicletă să continui cursa. Nu știu dacă sunt 2-3 piloți care își permit acest aspect în România. Iar restul, nici măcar piese de schimb nu avem și asta ne trage puțin înapoi. Dar nu facem rabat de la siguranța noastră. Nici nu se pune problema. Mai bine te retragi, înainte să riști să faci altceva.

Rep.: De unde credeți că ar trebui să pornească promovarea acestui sport? De la autoritățile locale, sau credeți că e doar o problemă de mentalitate?

A.L.P.: În primul rând, autoritățile locale ar trebui să își susțină toți reprezentanții pe acest segment pentru că, legal, ei sunt obligați. Apoi, media ar trebui să se implice mai mult pe acest segment și piloții să dea cât mai mult pentru asta. Cu rezultatele poți promova un sport. Fără rezultate, rămâi în curtea școlii și joci. Nu se poate ca o echipă de liga 4 sau 5 de fotbal să fie promovată la nivelul care este și niște campioni naționali la motociclism care fac asta de la vârste mici să stea în spatele cortinelor. Cu timpul se va face. Dacă într-un an am ajuns la stadiul la care am ajuns, eu zic că e un început. Trebuie să gândim pozitiv, să nu ne pierdem speranța și să aducem rezultate în orașele pe care le reprezentăm sau în țară. Cu mult antrenament și sprijin, eu zic că rezultatele vor veni.

Probabil că mulți oameni care trăiesc în societatea românească actuală au exclamat la un moment dat, atunci când au văzut așa-ziși motocicliști pe stradă: ”Ăștia sunt donatori de organe”. Asta este deja o problemă de mentalitate. Și nu este o noutate faptul că poporul român este extrem de reticent în a încerca lucruri noi. Ceea ce nu luăm în calcul este că lucrurile noi nu sunt neapărat greșite. Ele sunt incitante pentru mulți, iar dacă știm să facem totul cu pasiune, atunci rezultatele nu vor întârzia să apară.

La asta se gândește și Adrian Petrovici de fiecare dată când se izbește de reacțiile celor din jur. Cu tot cu motocicleta lui ”băbuță”, după cum o numește, a reușit să reprezinta România și Orașul Năvodari în competiții naționale de motociclism. Întâi la începători, iar acum la profesioniști. În ceea ce privește următoarea etapă a concursului de la Adâncata, Adrian vrea să facă tot posibilul să își scoată tijele, astfel ca nimic să nu-l mai împiedice să concureze pentru locul 1.

Geanina DRĂGOI