Oboseala cronică post COVID ar putea avea un tratament ușor disponibil

La opt pacienți cu COVID de lungă durată li s-a ridicat "ceața de pe creier" după ce au luat o combinație de medicamente inventată de cercetătorii de la Universitatea Yale. Combinația include guanfacina și un antioxidant numit N-acetilcisteină (NAC), anunță sciencealert.com.

Ambele medicamente sunt deja aprobate de FDA și sunt disponibile pe scară largă pentru tratamentul sigur al ADHD, al leziunilor cerebrale traumatice (TBI), al sindromului Tourette și al PTSD. Niciunul dintre ele nu are efecte secundare severe și sunt bine tolerate de aproape toată lumea.

Deocamdată, guanfacina și NAC au fost testate doar pe o mică cohortă de persoane care au parcurs un drum lung, majoritatea femei, însă primele semne sunt extrem de promițătoare. Sunt necesare studii clinice mai ample cu controale placebo pentru a confirma că combinația de medicamente îmbunătățește într-adevăr ceața cerebrală.

Cu toate acestea, având în vedere gravitatea și caracterul răspândit al COVID de lungă durată, cercetătorii consideră că medicii ar trebui să ia în considerare prescrierea guanfacinei pacienților. În Statele Unite, NAC este disponibil fără prescripție medicală.

"Dacă pacienții au un medic care poate citi lucrarea noastră, sperăm că pot avea acces la ajutor chiar acum", spune cercetătorul în neuroștiințe Amy Arnsten. Ea și colegii săi susțin că această combinație de medicamente s-ar putea dovedi "imediat utilă" pentru milioane de pacienți disperați, citează stiripesurse.ro.

În prezent, medicii prescriu deja în mod obișnuit guanfacina din motive "off-label", de obicei pentru alte tulburări ale cortexului prefrontal. Se crede că medicamentul nestimulant crește activitatea în părțile creierului care se ocupă cu procesarea de ordin superior, îmbunătățind atenția și reducând hiperactivitatea.

Ceața cerebrală este unul dintre cele mai frecvente simptome ale COVID de lungă durată și ale unor boli similare, cum ar fi Sindromul oboselii cronice/ Encefalomielita mialgică (CFS/ME).

COVID lung aruncă o umbră lungă care merge mult dincolo de un sentiment de oboseală mentală. Efectele cognitive persistente duc adesea la încetinirea gândirii, pierderi de memorie, lipsă de concentrare sau sentimente de confuzie care se pot dovedi în cele din urmă debilitante.

În prezent, mulți dintre cei care suferă de COVID de lungă durată sau de CFS/ME au vorbit despre modul în care boala lor a făcut extrem de dificilă - sau chiar imposibilă - trăirea unei vieți sănătoase de zi cu zi, menținerea relațiilor interpersonale sau continuarea activității profesionale. Ceața cerebrală este una dintre cele mai debilitante părți.

Din 2020, milioane de persoane din SUA au părăsit forța de muncă din cauza simptomelor COVID de lungă durată. Iar în prezent, medicii nu prea pot face mare lucru pentru a-i ajuta pe acești pacienți să își recupereze viața.

"Există o lipsă de tratament pentru ceața cerebrală de lungă durată COVID, așa că atunci când am continuat să văd beneficiile acestui tratament la pacienți, am simțit un sentiment de urgență pentru a disemina aceste informații", spune neurologul Arman Fesharaki-Zadeh. "Nu trebuie să așteptați pentru a face parte dintr-un studiu de cercetare. Puteți să vă întrebați medicul dumneavoastră - aceste medicamente sunt accesibile și disponibile pe scară largă."

Fesharaki-Zadeh a decis pentru prima dată să încerce combinația de medicamente după ce a luat în considerare efectele inflamatorii ale SARS-CoV-2 asupra corpului uman. Primul său pacient COVID de lungă durată a venit la el în iunie 2020, plângându-se de o ceață cerebrală severă, și totuși, atunci, ca și acum, nu exista niciun tratament aprobat pentru acest simptom comun.

Așa că Fesharaki-Zadeh s-a gândit în afara cutiei: Ceea ce a văzut la pacientul său cu COVID lung a fost ciudat de asemănător cu ceea ce a văzut la pacienții care au suferit o comoție cerebrală.

În multe privințe, COVID lung se prezintă ca o lovitură puternică la cap. Cu excepția faptului că, în acest caz, virusul SARS-CoV-2 făcea rău din interior.

NAC este un agent antiinflamator adesea prescris pentru pacienții cu TCC, așa că Fesharaki-Zadeh a decis să prescrie mai întâi acest medicament. Pacientul a început curând să raporteze o îmbunătățire a energiei și a memoriei.

Fesharaki-Zadeh a adăugat guanfacina la amestec, un medicament care combate inflamația la nivelul creierului și care pare să funcționeze în sinergie cu NAC.

Ceața cerebrală a continuat să se risipească.

Cercetătorii de la Yale au testat de atunci această combinație de medicamente pe o duzină de alți pacienți cu COVID de lungă durată. Participanții au luat 600 de miligrame de NAC zilnic și 1 miligram de guanfacină la culcare. După o lună, doza de guanfacină a fost mărită la 2 miligrame.

Toți cei opt participanți care au terminat studiul au raportat beneficii substanțiale pentru memoria lor, abilitățile de organizare și abilitățile de multitasking. Unele persoane și-au pierdut complet ceața cerebrală; altele au spus că și-au recăpătat simțul de sine.

Doi pacienți au fost nevoiți să părăsească studiul deoarece au avut tensiune arterială scăzută și/sau amețeli. Deși niciun pacient nu a primit un placebo, cercetătorii spun că un studiu de caz s-a dovedit "deosebit de lămuritor".

O asistentă medicală cu COVID îndelungat, care a fost nevoită să își ia concediu de odihnă, a raportat beneficii semnificative pentru memoria de lucru, funcționarea executivă și viteza de procesare cognitivă după ce a luat NAC și guanfacină în fiecare zi. Din nefericire, medicamentul a declanșat un episod de tensiune arterială scăzută, așa că a trebuit să fie întrerupt momentan.

Concentrarea și puterea cerebrală a asistentei s-a înrăutățit aproape imediat după ce medicamentele au fost oprite. Când pacienta a decis să reia din nou regimul de medicamente, ceața cerebrală s-a ridicat. De un an de zile, cercetătorii spun că aceasta a tolerat medicamentele fără niciun episod de tensiune arterială scăzută.

"Acesta nu a fost un studiu controlat cu placebo, dar anecdote ca aceasta ne fac să fim mai încrezători că ameliorarea se datorează într-adevăr medicamentului și nu efectului placebo", spune Arnsten. Echipa de la Yale speră că studiul lor de caz va duce la continuarea cercetărilor clinice.