Regretul îți afectează sănătatea - află ce e de făcut

Sentimentele de regret sunt legate, prin definiție, de emoții negative, cum ar fi tristețea, remuşcarea şi neputinţa. Cercetătorii în neuroștiință explorează neurobiologia regretului și oferă chiar soluții pentru a depăși și gestiona sentimentele de regret.

Sursa foto: Shutterstock

Cu toate că regretul este legat de o situație ireversibilă, oamenii au capacitatea și trebuie să depășească regretul, să-și continue viața și să se dezvolte în continuare, indiferent de vârstă. Și aceasta este vestea bună: regretul poate fi depășit prin intervenții precum terapia și strategii aplicabile, bazate pe dovezi.

Regretul este o reacție foarte reală la un eveniment dezamăgitor din viața ta, o alegere pe care ai făcut-o și care nu poate fi schimbată, un lucru pe care l-ai spus și pe care nu-l poți lua înapoi. Este unul dintre acele sentimente de care parcă nu te poți scutura, o emoție negativă grea și intruzivă, care poate dura minute, zile, ani sau care poate reveni pe parcursul întregii vieți, scrie doc.ro.

Studiile imagistice arată că sentimentele de regret arată o activitate crescută într-o zonă a creierului numită cortexul orbitofrontal medial.

Confruntarea cu regretul este și mai dificilă din cauza celorlalte emoții negative legate de acesta: remușcare, tristețe și neputință. Regretul ne poate crește stresul, poate afecta negativ sănătatea fizică și poate distruge echilibrul hormonal și al sistemului imunitar. Regretul nu este doar neplăcut. Este nesănătos.

Un „sentiment de blocaj”

Există, practic, două moduri de a experimenta regretul: una este cea la care cercetătorii se referă drept calea acțiunii și cealaltă este calea inacțiunii. Adică putem regreta lucrurile pe care le-am făcut sau putem regreta lucrurile pe care nu le-am făcut.

Cercetările sugerează că regretele legate de acțiune, deși dureroase, îi îndeamnă pe oameni să învețe din greșelile lor și să meargă mai departe.

Dar regretul legat de calea inacțiunii - lucrurile anulate, oportunitățile pierdute - este mai greu de remediat. Acest tip de regret este mai probabil să ducă la depresie, anxietate, un sentiment de „blocare” și un sentiment de nostalgie legat de a nu ști ce ar fi putut fi.

Ce ar fi dacă…nu s-ar povesti!

Ca și în cazul altor emoții negative, nu funcționează să evitați, să negați sau să încercați să înlăturați regretul. Pe termen lung, aceste tactici nu fac decât să mărească sentimentele negative și să prelungească timpul în care suferi cu ele.

În loc să rămână blocați, oamenii pot gestiona aceste emoții în patru pași:

- În primul rând, acceptă faptul că le simți;

- Determină de ce le simțiți;

- Permiteți să înveți din ele;

- În cele din urmă, eliberează-le și mergi înainte.

Poți ajuta la eliberarea acestor sentimente de regret prin practicarea compasiunii de sine. Aceasta înseamnă să-ți reamintești că eșți om, faci tot ce poți, poți învăța din deciziile trecute și te poți dezvolta în continuare. Să arăți această compasiune față de tine te poate ajuta să accepți și să treci peste regret.

În plus, nimeni nu știe cu adevărat ce s-ar fi întâmplat dacă alegeai planul B. Poate că, deși pare acum o variantă ratată, ar fi putut fi mult mai ofertantă, lucrurile ar fi putut degenera într-o altă situație, regretabilă. Poate că de aceea înțelepciunea populară arata că alternativele nu sunt în totdeauna cea mai bună soluție, căutând parcă o consolare regretului. “Vrabia de pe gard”, “blana ursului din pădure”, “ce a fost, a fost”, “fuse și se duse” șamd. Deși par doar anecdote cu haz, ele trădează de fapt o viziune pozitivă asupra lucrurilor.

Regretul trebuie speculat mai degrabă …preventive, în sensul că învățarea din greșelile trecutului poate genera o atitudine constructivă a prezentului. Hai să facem asta pentru a nu regreta mai târziu. Hai să sun acum un prieten sau o rudă, hai să mă ocup acum de gestionarea unei situații pentru a nu regreta mai târziu. Hai să merg acum la un control pentru a putea trata mai eficient boala. “Hai să iau taurul de coarne”….

Regretul poate crește stresul și poate afecta negativ sănătatea fizică

Acceptarea faptului că ai sentimente de regret nu înseamnă că îți plac aceste sentimente. Înseamnă doar că știi că sunt acolo. De asemenea, ajută la identificarea emoției specifice pe care o simți. În loc să-ți spui „Mă simt rău acum că nu am făcut cutare”, spune „Acesta sunt eu, îmi asum alegerea și regret”. Oricât de simplu sună, diferența semantică are un mare impact emoțional.

Acceptă-te, recunoaște-te și iartă-te

Recunoașterea gândurilor și sentimentelor tale poate aduce alinare de emoțiile negative puternice. Ai luat cea mai bună decizie care s-a putut, având în vedere informațiile pe care le-ai avut în acel moment și în aceleași circumstanțe, majoritatea contemporanilor poate că ar fi luat aceeași decizie.

Această metodă de a observa și apoi de a vă restructura gândurile se numește uneori reevaluare cognitivă. A vedea situația într-un mod diferit poate ajuta la reducerea regretului și te poate ajuta să iei decizii viitoare.

A te ierta pentru acțiunile întreprinse sau nu este un pas puternic către depășirea regretului. Acest lucru a fost formalizat într-un model psihologic cognitiv folosit în mod obișnuit, numit REACH, care le cere oamenilor să-și amintească durerea (întâmpinați-o), să empatizeze (fii amabil și plin de compasiune), să ofere iertare în mod altruist (față de sine), să se angajeze în mod public (să o împărtășească) și apoi țineți-vă de acea iertare și rămâneți fideli deciziei. Cercetările arată că șase ore de lucru cu un profesionist calificat care folosește acest model poate avea un impact pozitiv.

Ce regrete au oamenii

Unii oameni pot regreta că nu și-au terminat studiile universitare care le-ar fi oferit, poate, un altfel de serviciu, poziție sociala și venituri. Alții, că nu au făcut copii. Alții, că nu au ales partenerul potrivit sau că, deși l-au găsit, au procedat greșit și l-au pierdut. Alții, că nu s-au vaccinat la timp. Și așa mai departe… Regretele sunt de mii de feluri și toate îți pot macină starea de spirit, mai ales când te confrunți cu rumigația lor permanentă într un anumit context de viață. Îți vin și revin în minte, întunecându-ți gândurile.

Conform unui studiu al Universității Cornell, aproape trei sferturi dintre oameni regretă de fapt că nu s-au ridicat la nivelul eului lor ideal (persoana care și-ar fi dorit să fie) mai degrabă decât persoana care „ar trebui” să fie. Pe scurt, oamenii sunt mai bântuiți de neîmplinirea visurilor, obiectivelor și aspirațiilor decât de a nu-și îndeplini îndatoririle, obligațiile și responsabilitățile.

Și de fapt poate că asta e esență umană. Aspirațiile se pare că există de când lumea. Obligațiile, responsabilitatea de a munci, de a ține un standard social, de a avea anumite posesii la o anumită vârstă, sunt lucruri impuse de societatea în care trăim la urma urmei. Societatea a evoluat în felul acesta și a impus normele pentru o mai bună purtare în general a oamenilor. Nu înseamnă că asta ne face neapărat mai fericiți.

De altfel, regulile, societatea, instituțiile nu ne doresc neapărat fericiți, ci mai degrabă să fim într-o zona de siguranță, control și într-o oarecare măsură, în bunăstare. “Știe ea mai bine” la nivel social ce e mai bine pentru noi și pentru asta impune norme, scrise sau nescrise. Asta nu se traduce însă prin fericire și nu trebuie să cădem în această capcană naivă. De fericirea proprie doar noi înșine, fiecare mai exact, suntem răspunzători.

Publicat în revista Emotion, autorul studiului Tom Gilovich se bazează pe cercetări anterioare care au descoperit că oamenii regretă lucrurile pe care nu le-au făcut mai degrabă decât cele pe care le-au făcut.

Echipa sa a chestionat sute de pacienți și respondenți online pe parcursul a șase studii. În acestea, ei au descris trei elemente care alcătuiesc sentimentul de sine al unei persoane:

- Actual (atribute, pe care o persoană crede că le are);

- Ideal (speranțe, obiective, aspirații și dorințe);

- Ar trebui (îndatoriri, obligații și responsabilități).

Apoi au cerut participanților să enumere și să clasifice cele mai mari regret, pe baza acestor descrieri.

Rezultatele te-ar putea surprinde: mai mult de jumătate au menționat regretele de sine ideale, iar când au fost întrebați despre cel mai mare regret al lor, 76% dintre respondenti au spus că nu și-au împlinit “sinele ideal”.

În 2013, asistenta medicală paliativă Bronnie Ware a compilat o carte cu relatări anecdotice de la pacienți care se apropiau de sfârșitul vieții, care răspundeau în aceeași măsură.

„Când oamenii își dau seama că viața lor s-a terminat și privesc cu claritate înapoi la ea, este ușor să vezi câte visuri au rămas neîmplinite”, a scris ea. „Majoritatea oamenilor nu și-au onorat nici măcar jumătate din visurile lor și au trebuit să moară știind că asta se datora unor alegeri pe care le-au făcut sau nu le-au făcut”, spune Bronnie Ware.

Iată care sunt cele 5 lucruri pe care oamenii le regreta la finalul vieții, după cum a constatat Bronnie Ware:

- Mi-aș fi dorit să fi avut curajul să trăiesc o viață adevărată pentru mine, nu viața pe care o așteptau alții de la mine;

- Mi-aș fi dorit să nu fi muncit atât de mult;

- Mi-aș fi dorit să fi avut curajul să-mi exprim sentimentele;

- Mi-aș fi dorit să fi rămas în legătură cu prietenii mei;

- Mi-aș fi dorit să fiu mai fericit.

„Când ne evaluăm viața, ne gândim dacă ne îndreptăm spre sinele nostru ideal, devenind persoana care ne-am dori să fim. Acestea sunt regretele care vor rămâne cu tine, pentru că sunt ceea ce vezi prin vizorul vieții”, a mai spus Gilovich într-un comunicat. „Regretele de tipul „ar trebui” sunt doar gropile de pe drum. Erau probleme, dar acum sunt în spatele tău.”

Oamenii sunt dispuși mai degrabă să repare acele gropi, deoarece sunt văzute ca fiind mai urgente decât obiectivele și aspirațiile; plata acelei facturi de telefon care poate părea importantă în acel moment, s-ar putea să o regreți mai târziu în viață, pentru că te-a împiedicat să te întâlnești cu “acea fată”, care ulterior s-a căsătorit cu prietenul tău și trăiesc și acum foarte fericiți, cu copii și o stare materiala înfloritoare, de exemplu. Iar tu ai rămas și acum necăsătorit și extrem de pretențios în a găsi o parteneră.

„Eșecul de a fi sinele tău ideal este de obicei o inacțiune”, a explicat Gilovich în declarație. „Este ceva de genul „mi-am pierdut timpul și nu am ajuns niciodată să învăț să citesc notele muzicale sau să cânt la un instrument”.