Silvestru Șoșoacă

„Sunt supărat din cauza faptului că această căsătorie este desfăcută din culpă comună. Unde o fi fost culpa mea?! Adică m-am auto-exclus eu din partid, de capul meu, singur?! Am încălcat statutul, am făcut harcea-parcea legea partidelor și am încălcat legislația României pe chestia asta?! Nu. Ea a făcut-o. (...) A spus că nu-și dorește numele Șoșoacă decât pentru PR, pentru presă, în niciun caz că-i trebuie. Și cam atât. Nici martorii n-au ținut cu ea. Doar judecătoria… Era o blondină frumoasă acolo la judecătorie, recunosc. O judecătoare, președintă de instanță. Am crezut că va înțelege situația. Dar văd că… nu prea a înțeles-o. În continuare, cred că numele meu trebuie să-mi rămână doar mie. Ce rost are ca pe ea să o cheme Șoșoacă? Nu se poate decupla odată pentru totdeauna de numele meu, să o cheme doar Iovanovici? Dacă e atât de valoroasă cât crede ea și cât spune că ar fi, își face o carieră pe numele Iovanovici, nu? Sau să se mărite cu Makaveli ăla și să-i ia lui numele.“