SISTEM BOLNAV! DGASPC s-a spălat pe mâini în cazul persoanelor fără adăpost

Pentru că nici Spitalul Judeţean nu poate fi transformat în centru de cazare,

Problema cazurilor sociale a tot fost dezbătută în ultima prioadă, atât în mass media, cât și la nivelul Ministerului Muncii și Justiției Sociale. Un caz mai aparte a făcut obiectul mai multor articole publicate în Replica, în toată această perioadă, fiind vorba despre un bărbat fără adăpost, din Eforie Sud, care locuiește pe stradă de ani buni, iar în urmă cu 3 ani a fost diagnosticat cu TBC.

Doar că nu este un caz singular. La fel ca el mai sunt câteva sute cel puțin, la nivelul județului Constanța. Ce se întâmplă cu ei, cine îi ajută să supraviețuiască de la o zi la alta și, mai presus de toate, cine răspunde pentru situația lor? Autoritățile locale din orice oraș sau comună au în evidență astfel de cazuri, iar unii ajung în atenția Direcției Generale de Asistență Socială și protecția Copilului (DGASPC), dar nu toți. Cine beneficiază de asistență și cine nu, ne răspunde chiar directorul instituției, Petre Dinică.

Pe de altă parte, menţionăm şi următoarele precizări venite din partea Spitalului Judeţean de Urgenţă Constanţa: „La momentul prezentării în Unitatea Primiri Urgențe, pacientul nu reprezenta un caz medical de urgență și care să necesite internare. Acesta prezenta leziuni sechelare pulmonare de TBC, având TBC pulmonar în antecedente, deci, neavând leziuni pulmonare active și, în concluzie, nefiind contagios.

Diagnosticul a fost confirmat nu doar de către medicii din UPU, ci și în urma consultului pneumologic. Mai mult, toate examenele paraclinice ulterioare confirmă faptul că pacientul nu are TBC și nu reprezintă un caz contagios”, au transmis reprezentanții SCJU. În lumina acestor informaţii, ajungem la următoarea dilemă: cine trebuie să se ocupe de acest caz? Nu de alta, dar, într-adevăr, spitalul nu poate fi transformat în loc de cazare pentru persoanele fără adăpost!

Ajungem, aşadar, la instituţia condusă de Petre Dinică. Numai că șeful DGASPC ne spune că: „În primul și primul rând este treaba autorităților locale din localitatea unde persoanele respective își au domiciliul. EI trebuie să ia toate măsurile pentru a-i asigura omului niște servicii. Dacă persoana în cauză, care reprezintă un caz social și are o situație mai deosebită, în sensul că nu are o locuință, nu are asigurare etc, ei trebuie să ia persoana respectivă, să o interogheze, să vadă ce probleme are, primăria să o îndrume către medic eventual, dacă e bolnav, chiar dacă nu are asigurare, urgențele trebuie tratate. Dar în ceea ce privește situația acestor persoane și găsirea unor soluții pentru a le ajuta intră în sarcina primăriilor și a serviciilor de asistență socială din cadrul acestora”, ne-a declarat șeful DGASPC Constanța.

În situația persoanelor bolnave, Dinică ne-a precizat că acestea trebuie consultate, diagnosticate și tratate, înainte de a fi introduse în colectivitate. „Dacă o astfel de persoană are ceva contagios sau nu, trebuie atestat de un specialist, în baza unui document de care este nevoie la intrarea în colectivitate, indiferent cine oferă serviciile sociale. Nu poți pune un bolnav într-o colectivitate, u contează ce boală are. Omul ăla trebuie internat, tratat și imunizat”, a completat Petre Dinică.

Referitor la cazurile persoanelor care ajung să fie internate în centrele DGASPC, Dinică ne-a precizat că trebuie întrunite anumite condiții.

„Tot autoritățile locale trebuie să facă o anchetă socială și să caute rezolvări. Toate orașele și municipiile trebuie să aibă servicii de asistență socială, încadrate cu asistenți sociali, iar comunele trebuie să aibă compartimente de asistență socială. Așa spune legea. Ei sunt obligați să aibă aceste servicii. Dar pe seama reorganizării, mai bine să aibă niște referenți pe acolo, dar de ce să angajeze sau să facă servicii sociale, că nu este amendabilă această chestie.

Dacă nu au astfel de servicii, să ceară ajutor. Oricum, tot la noi vin, dar să facă dovada că au făcut tot posibilul să ajute. Să facă un dosar și să solicite admiterea într/un centru de-al nostru. Serviciile noastre sunt dedicate exclusiv persoanelor cu handicap. Dar dacă persoana în cauză nu are un handicap, autoritățile locale pot cere ajutorul unui cămin de bătrâni dintr-o altă comunitate și să-i plătească cheltuielile respective.

Dacă sunt persoane de handicap, noi le facem dosar de admitere în serviciile noastre. Bineînțeles că și aici avem și noi un număr de locuri, nu putem să le depășim, chiar dacă mai luăm 2-3 peste numărul total, pentru că vin ceilalți și ne iau de urechi, SANEPID-ul, Avocatul Poporului, Inspecția Socială, că am depășit capacitatea acreditată”, a mai declarat Petre Dinică.

De precizat că, în acest moment, în centrele DGASPC Constanța sunt internate peste 400 de persoane în centrele de îngrijire și asistență. Mai nou, Ministerul Muncii și a pus în dezbatere două proiecte, dintre care unul este tocmai dezvoltarea serviciilor de asistență socială și compartimentelor sociale la nivelul comunităților, respectiv înființarea lor acolo unde nu există, precum și acreditarea lor pentru oferirea de servicii în comunitate.

Daniel ALBU