Viață trăită ca o artă. Actrița constănțeană Ileana Ploscaru a împlinit 89 de ani!

La ceas aniversar, o prezență delicată, exponentă a unei vieți trăite asemnenea artei sale, actrița Ileana Ploscaru, care a activat în cadrul Teatrului de Stat Constanța, timp de șase decenii, a acordat cotidianului Replica un interviu în care a relatat despre ce înseamnă să fii actor de teatru și ce bucurii aduce cu sine această alegere.

Ileana Ploscaru

Ileana Ploscaru a debutat pe scena teatrului constănțean în anul 1961, și, de atunci, a devenit sufletul colectivului de actori în care activa. Cu o prezență mereu tonică, dar capabilă să se plieze pe toate rolurile pe care le-a personificat, venerabila actrița și-a câștigat iubirea publicului și a înmulțit-o în inima-i generoasă, revărsând-o spre aceștia, prin piesele pe care le-a interpretat.

Reporter: Sunteți recunoscută drept una dintre cele mai renumite actrițe ale orașului nostru. Ce ne puteți povești despre viață, că actrița, în orașul de la malul marii?

Ileana Ploscaru: Am avut o viață excelență, am avut norocul să joc și cu regizori renumiți, dar și ca regizorii locali să fie foarte buni, am avut colegi excepționali, am avut un repertoriu cu piese variate care ne-au ajutat, atât pe mine, cât și pe colegii mei, să ne dezvoltăm în actorie.

Rep.: Care este rolul cu care v-ați identificat cel mai bine, de-a lungul timpului?

I.P.: Niciodată un actor nu trebuie să se identifice cu un rol. Nu are voie. El trebuie să știe să-și modeleze eul pe fiecare rol pe care îl interpretează, și să-și revină la el însuși, după ce iese din scenă, asta este părerea mea.

Ca un fel de concluzie, hai să-i zic temporară, a vieții mele artistice, este spectacolul “ Bătrâna și hoțul ”, în care, fără să îl identific cu viață mea, totuși, undeva, este ce am fost și ce sunt, dar nu mă las.

Rep.: Ce personalități, ce oameni, v-au marcat de-a lungul carierei?

I.P.: N-aș putea să aleg doar unul, ar însemna să îi nedreptățesc pe toți cei care au fost în jurul meu, fiecare, în felul lui, m-a ajutat, fie că a conștientizat sau nu. Noi, actorii, ne bazăm unii pe alții, ne bazăm pe regizor, și viceversa. Și cei din figurație contează enorm în reușita unui spectacol.

Rep.: Aveți, pentru cititorii noștri, un secret al longevității și al unei vieți trăite frumos, așa ca a dumneavoastră?

I.P.: Optimismul. Trebuie să trăiești spunând: - e greu, e foarte greu, dar să vezi ce bine va fi mâine ! - indiferent de natura problemei.

Rep.: Considerați că viața poate fi asemuită unei piese de teatru?

I.P.: Nu. Viața este viață, teatrul este altceva. Teatrul nu copiază viața, de multe ori încearcă să o îndrepte, vorbesc de viață socială, nu de cea personală, dar nu, nu se poate face o analogie între cele două lucruri.

Rep.: La final, ne puteți povesti una dintre amintirile dumneavoastră cele mai dragi, din teatru?

I.P.: Au fost atât de multe, că n-aș știi pe care să o aleg. Bucuria este sfârșitul spectacolului, și aplauzele pe care le primești, fiind recunoasterea unui lucru bine făcut. Legătură mea cu publicul a fost atât de puternică, chiar dacă nu ne-am dat seama la timp, dar acum realizez cât de importantă a fost reacția publicului în timpul spectacolului, liniștea care se așternea când era vorba de o treabă gravă, râsetele când era vorba de comedie, și aplauzele finale. Astea toate sunt bucurii peste bucurii, care ne fac viața mai ușoară și mai frumoasă.

Cu ocazia aniversării, cotidianul Replica îi urează venerabilei actrițe, cu respect, la mulți ani!

Alina MATEI