Ziua Transmisioniștilor Militari. Urare din partea Forțelor Navale

În 1873, la 14 iulie, a luat fiinţă prima subunitate de transmisiuni - secţia de telegrafie, marcând astfel apariţia transmisiunilor militare.

Sursă foto: Forțele Navale - Facebook

Ziua Transmisioniştilor Militari este sărbătorită la 14 iulie, dată la care, în anul 1873, principele Carol a semnat Înaltul Decret nr. 1303, prin care s-a aprobat înfiinţarea unei secţii de telegrafişti militari în cadrul Batalionului de geniu al Armatei României, marcând astfel apariţia transmisiunilor militare. Secţia de telegrafie era formată din: 1 şef de secţie, 15 manipulatori, şefi de ateliere şi 30 de lucrători telegrafişti, se arată în 'Calendarul Tradiţiilor Militare'. Încă din 1855, se înfiinţase o şcoală, care a fost absolvită de primii 7 telegrafişti, iar în primăvara anului 1873 fuseseră trimişi pentru documentare în Franţa, Belgia şi Austria ofiţeri români, pe probleme referitoare la telegrafie.

La 28 mai 1874, s-a hotărât, prin Înaltul Decret nr. 1132, creşterea numărului de secţii de telegrafie militară la patru. Acestea au participat la Războiul de Independenţă din 1877-1878, asigurând nevoile de conducere a trupelor. Primul ofiţer telegrafist din Armata Română a fost căpitanul Grigore Giosan, comandantul companiei de minari, întemeietorul primei şcoli de telegrafie militară. La 19 octombrie 1877, prin Decretul 1957, cele 4 secţii de telegrafie au fost reorganizate în Compania 6 Telegrafie, care, la 5 decembrie 1877, a trecut în subordinea directă a Marelui Cartier General Român. În perioada februarie-martie 1878, compania s-a ocupat de strângerea liniilor telegrafice construite pe perioada războiului, care de acum nu mai erau necesare, iar în octombrie 1878, compania de telegrafie s-a desfiinţat, cele 4 secţii de telegrafie fiind repartizate celor 4 companii de săpători minari şi telegrafişti din batalionul de geniu.

Imediat după încheierea Războiului de Independenţă din 1877-1878, s-au conturat noi principii de organizare a transmisiunilor, acestea trecând la o specialitate militară distinctă, având în componenţă telegrafişti, telefonişti, curieri etc. Tot în această perioadă, au apărut şi primele regulamente şi manuale în acest domeniu, specialităţile subunităţilor de transmisiuni diversificându-se în funcţie de trupele pentru care asigurau legăturile (infanterie, artilerie, cavalerie). În perioada Primului Război Mondial, au apărut reguli clare de organizare a transmisiunilor în vederea asigurării unor legături stabile. În această perioadă, existau 5 companii de telegrafie şi un batalion de specialităţi, la dispoziţia Ministerului de Război. Mijlocul cel mai frecvent folosit a fost telefonul, Armata Română nedispunând de o dotare suficientă cu aparatură de telegrafie fără fir.

Cu această ocazie, reprezentanții Forțelor Navale au postat pe pagina de Facebook a instituției o urare pentru camarazii lor: „Astăzi le dorim multă putere de muncă și sănătate colegilor noștri transmisioniști și le mulțumim pentru ceea ce fac pentru Marina Militară Română! La mulți ani, camarazi!”.

F.B.