Albumul 'Achtung Baby', care a dus la reinventarea trupei U2, aniversează 30 de ani de la lansare

U2 aniversează joi 30 de ani de la lansarea "Achtung Baby", albumul care a marcat reinventarea trupei irlandeze şi intrarea într-un deceniu mai creativ şi experimental, relatează EFE, scrie Agerpres.

Sursa foto: U2 / Facebook

Cel de-al 7-lea album de studio al formaţiei U2, "Achtung Baby", lansat într-o perioadă în care lumea rockului era marcată de o revoluţie muzicală, a ajutat la salvarea celebrului cvartet din Dublin, confruntat cu critici după albumul anterior, "Rattle and Hum" (1988).

Pentru a marca această aniversare, trupa irlandeză va lansa vineri o ediţie specială sub formă de vinil a albumului "Achtung Baby", iar la 3 decembrie va prezenta un pachet digital cu piese remasterizate ale acestui album legendar.

''The Joshua Tree" (1987) ridicase ştacheta foarte sus. Acest album, considerat în continuare cel mai comercial al U2 şi plasat înaintea "Achtung Baby" (1991), s-a vândut în peste 18 milioane de exemplare.

Totuşi, U2 intrase în noul deceniu cu multe îndoieli în ceea ce priveşte direcţia lor artistică, după ce criticii şi fanii au considerat că grupul începuse să devină prea pretenţios şi să se ia mult prea în serios.

Membrii trupei lansaseră anterior piese de succes precum "Sunday Bloody Sunday", ''Pride (In the Name of Love)" sau "With or Without You", iar înaintea lor se aşternea o foaie albă pe care urma să fie marcat noul lor drum, în armonie cu schimbările sociale şi culturale din anii '90.

Pe de altă parte, Bono, The Edge, Larry Mullen şi Adam Clayton se săturaseră să interpreteze în concerte aceleaşi vechi succese. Venise momentul pentru "Achtung Baby", descris atunci de solistul şi liderul trupei, drept "sunetul pe care îl scot patru oameni când taie copacul din ''The Joshua Tree''.

Sursa foto: U2 / Facebook

Acest sound este, de faptul, un cocteil de percuţie industrială, ritmuri dance şi sunet electronic împrumutat de la DJ şi chitare din rockul alternativ. Era interpretarea revoluţiei culturale născute la Manchester (Marea Britanie) la sfârşitul aniilor '80 şi începutul anilor '90, pe populara scenă 'Madchester', pe care concertaseră trupe ca Happy Mondays, The Stone Roses sau Joy Division.

Dacă Manchester era epicentrul muzicii în Europa, Berlin era un simbol al schimbării politice întrezărite de omenire prin căderea Zidului şi sfârşitul Războiului Rece. Acesta a fost motivul pentru care capitala Germaniei a devenit destinaţia aleasă de U2 pentru a înregistra "Achtung Baby", în studiourile Hansa, în octombrie 1990, cu ajutorul a doi producători - Daniel Lanois şi Brian Eno - cu care mai lucraseră la "The Unforgettable Fire" (1984) şi ''The Joshua Tree''.

Schimbarea de peisaj a atras şi o schimbare a dinamicii componenţei trupei, care era formată atunci din patru membri. Bono şi The Edge au preluat frâiele pentru a crea un noul stil, în timp ce Larry Mullen (tobe) şi Adam Clayton (chitară bas), adepţi ai stilului vechi, s-au menţinut iniţial deoparte. Aceste diferenţe de opinie au fost împinse la limită şi au existat chiar zvonuri de despărţire a grupului.

Producătorul Eno i-a convins, însă, că se află pe drumul cel bun şi, la întoarcerea lor în studioul din Dublin, au realizat valoarea înregistrărilor de la Berlin, unde au fost compuse piese precum "One", printre cele mai convenţionale din cadrul acestor sesiuni.

U2 a încheiat înregistrările la "Achtung Baby" la Dublin cu un sentiment de totală implicare în acest experiment, în care se remarcă acordurile de chitară ale lui The Edge, protagoniste ale unor solo-uri, disonanţe şi distorsiuni cheie în piese ca "The Fly" sau "Zoo Station". Aceasta din urmă deschide albumul şi marchează intrarea într-un nou teritoriu.

La rândul său, Bono apelează la modificarea registrului vocal cu ajutorul pedalelor şi sintetizatorului, iar versurile cântecelor sale se distanţează de mesajele politice de odinioară, pentru a se axa pe teme mai spirituale, pentru a crea totodată personaje precum ''The Fly'', de pe piesa cu acelaşi nume - un personaj cu rame de ochelari negre şi supradimensionate prin care râde de sine şi critică expunerea exagerată la mass-media.

U2 a plăsmuit acest univers de supraîncărcare senzorială în turneul de prezentare a albumului, "Zoo TV Tour" (1992-1993), un spectacol care a dus la reinventarea trupei şi a pus bazele următoarelor albume, cu influenţe clare în "Zooropa" (1993) şi ''Pop'' (1997).