Alina Mungiu Pippidi, ipoteză neașteptată: Daniel Morar, candidat la prezidențiale

Politologul Alina Mungiu Pippidi susține că memoriile fostului judecător CCR și fost procuror-șef al DNA, Daniel Morar, reprezintă o posibilă trambulină spre o candidatură la alegerile prezidențiale. Ea arată că și în alte țări magistrați celebri au intrat în politică, dar nu au obținut rezultate remarcabile.

Alina Mungiu Pippidi

”Performanța magistraților care devin oameni politici e foarte controversată. În Italia, Antonio di Pietro, care a instrumentat primele mari cazuri din operațiunea Mani pulite (în Lombardia a scăzut cu circa 20% costul construcțiilor publice pentru următorii zece ani), sau în Brazilia, Sergio Moro, care a fost judecătorul din Lava Jato (care a trimis după bare doi președinți, un șef al parlamentului și a dezintegrat mecanismul de a finanța partidul de guvernământ prin companiile de stat), nu au ajuns prea departe după ce au intrat în politică. În schimb, președintele actual al Coreei de Sud este fostul procuror care a instrumentat dosarul predecesoarei lui, și a trimis-o în pușcărie, dar tot el a grațiat-o după condamnare, și pe ea și pe mituitorul ei, moștenitorul Samsung. Partidele de dreapta l-au recrutat candidat la președinție, și au câștigat.

Nu ai cum să citești sutele de pagini ale memoriilor lui Daniel Morar, primul șef al DNA și ulterior judecător în Curtea Constituțională, fără să te gândești ce serios candidat la președinție ar fi Daniel Morar și – mă încumet să o spun – ce bun președinte.

Editura Humanitas și-a luat inima în dinți să îi publice memoriile. A fost un gest de curaj, pentru că din carte nu ies bine nici justiția, nici oamenii politici și mai ales nu serviciile secrete, deci era de prevăzut un cor de furie din partea celor mari și tari, care nu a întârziat. Practic nu există nimeni cu putere și influență în România (și dincolo de granițe, cazul Kovesi) care să fie cruțat de Daniel Morar în acest volum, deci să ne fie clar de la început că nici Morar, nici editorii lui nu aveau ce câștiga din această carte.

Doar opinia publică, dar ce e opinia publică în presa noastră lotizată pe grupuri de interese? Mugur Ciuvică l-a calificat imediat de ”dobitoc” (ca Postelnicu), că nu s-ar fi prins că toată anti-corupția a fost instrumentată de Securitate contra democrației, cei de la G4Media de ”duplicitar” și oportunist – că nu a demascat SRI pe loc, atunci, și că s-a făcut avocat al apărării în penal, acum – o excepțională aliniere a celor două extreme.

Dar cum Daniel Morar nu e doar un martor, ci un actor esențial, cartea trebuia publicată. Și nu mai târziu, ci acum, indiferent de reacții, care aduc mai ales confirmarea celor scrise în carte. Morar, pe care l-am întâlnit de două ori în viață, deși am fost aliați mulți ani și avem vederi similare despre multe lucruri, nu are planuri politice. Dar încep prin a spune că, în penuria de personalități independente, prima senzație după ce am citit toată cartea este că ar fi un candidat cel puțin la fel de bun ca și Codruța Kovesi și, probabil, un președinte de țară mai bun. Nu numai pentru justiție.”, scrie Alina Mungiu Pippidi, în România Curată, citează stiripesurse.ro.