"Am discutat cu Radu Mazăre despre o lege care să combată etnobotanicele care ne nenorocesc copiii şi nepoţii"

Candidatul USL pe Colegiul 8, deputatul Manuela Mitrea:

Manuela Mitrea este deputat, din 2008, de Constanţa. Candidează pentru încă un mandat, în Colegiul 8, spunând că echipa Radu Mazăre este "o echipă tare faină". Pentru că şi-a manifestat latura sensibilă vizavi de copiii din centrele de plasament, Manuela Mitrea a primit, de la "Replica" de Constanţa, o "sarcină": să găsească un coleg care să "înfieze", aşa cum a făcut ea, un centru de primire în regim de urgenţă a copiilor. În cadrul interviului acordat cotidianului "Replica", Manuela Mitrea a vorbit şi despre educaţie, despre clasa zero şi despre cum au greşit foştii guvernanţi atunci când au trimis copiii de 6 ani să înveţe în şcoli, cu restul elevilor. "Clasa zero este clasa pregătitoare. Acei copii puteau rămâne la grădiniţă. Ei au fost trimişi în şcoli fără ca mobilierul pentru ei să existe, fără să existe clase. A fost o greşeală", a spus Mitrea. Trecând la un alt subiect, Mitrea a afirmat că preşedintele României, Traian Băsescu, a intrat în campanie electorală, văzând că liderii "partidului său, PDL", nu fac campanie.

Reporter: Doamnă Mitrea, sunteţi o femeie frumoasă, cu o viaţă împlinită, cu familie acasă, cu tot ce vă trebuie. De credeţi că era necesar să mai candidaţi pentru Parlament, pentru încă un mandat de deputat?

Manuela Mitrea: Nu mă aşteptam la atâtea complimente, bănuiesc că ştiţi că e ziua mea (ieri, 28 noiembrie -n.r.) şi vreţi să fiţi drăguţi cu mine. Mă bucur că de ziua mea sunt aici, cu dumneavoastră. Trebuie să vorbim şi despre politică. De ce mai vreau un nou mandat? Pentru că ştiu că pot să rezolv lucruri şi am demonstrat lucrul acesta. Mă întâlnesc în fiecare zi cu oameni din Colegiul 8 Constanţa şi asta îmi încarcă bateriile şi asta mă convinge încă o dată în plus că da, oamenii au nevoie de mine acolo, că le-am demonstrat că mă aplec asupra problemelor lor, atât la Parlament, cât şi la cabinetul parlamentar şi majoritatea dintre ei vor să îmi reînnoiesc acest mandat. Îmi doresc şi eu, îşi doresc şi cetăţenii, iată că e un cumul de dorinţe care conduce la răspunsul pentru întrebarea dumneavoastră.

Rep.: Dar ca femeie, cum vă integraţi dumneavoastră în echipa Radu Mazăre?

M.M.: Echipa Radu Mazăre este o echipă foarte faină. Noi, în actuala legislatură, am fost trei femei trimise de către echipa Radu Mazăre, cum o numiţi dumneavoastră. Să ştiţi că, procentual vorbind, am fost cele mai multe femei trimise în Parlament de către o echipă judeţeană. Mă uitam şi acum, la ultima lansare pe care am avut-o cu 85 de mii de oameni, la Arena Naţională, când mă îndreptam spre locul în care erau aşezaţi candidaţii am văzut foarte multe cravate şi costume şi foarte puţine femei. Dar iată că la noi, la Constanţa, suntem iarăşi două femei care candidează şi sper ca amândouă să reuşim în aceste alegeri şi iarăşi Constanţa, şi echipa Mazăre demonstrează că înţelege că femeia are rolul ei foarte bine determinat în politică, suntem mai conştiincioase, suntem mai sensibile, mai aplecate la nevoile oamenilor şi asta o aud tot timpul, şi de la Radu Mazăre, şi de la ceilalţi colegi ai mei parlamentari şi candidaţi.

Rep.: Asta se întâmplă atunci când nu aveţi opinii divergente, cum a fost povestea aceea cu interzicerea fumatului în localuri. Este un proiect la care presupunem că nu renunţaţi, dar că îi veţi aduce modificări.

M.M.: Să ştiţi că e foarte bine ca într-o echipă să existe şi astfel de momente. Asta arată că echipa este vie, asta înseamnă că şi într-o echipă pot exista, pe bună dreptate, idei şi convingeri diferite, asta nu înseamnă că aduce ceva negativ echipei respective. Da, proiectul de lege există, a trecut de Senat într-o anumită formă, este la Camera Deputaţilor la Comisia de sănătate. În momentul în care va veni în plen, mă voi consulta cu echipa de la Constanţa şi voi aduce amendamentele necesare. Nu, nu mi s-a cerut să renunţ la acest proiect de lege, dacă asta m-aţi întrebat, aşa, printre rânduri. M-am întâlnit în nenumărate rânduri cu Radu Mazăre şi am discutat şi despre acest proiect de lege şi vă spun că, un alt proiect de lege asupra căruia mă voi apleca, chiar la cerinţa lui Radu Mazăre, este pe combaterea etnobotanicelor. Eu, sinceră să fiu, am crezut că există o legislaţie în această zonă. Din păcate, am aflat că nu există nici o lege care să reglementeze această zonă nenorocită a etnobotanicelor, iar părinţii cu care mă întâlnesc, bunicii cu care mă întâlnesc îmi cer acest lucru şi îmi demonstrează că Radu Mazăre are dreptate: trebuie să facem un proiect de lege în acest sens.

Rep.: Dacă tot aţi pomenit acest proiect, cum v-aţi gândit să sune el, ce ar trebui să prevadă?

M.M.: În primul rând, să fie clar pentru toată lumea: dacă nu avem măsuri coercitive foarte clare şi foarte usturătoare, nici o lege nu îşi va atinge scopul. Deci, cred că trebuie să pornim mai întâi de la aceste măsuri: amenzi şi chiar ani grei de închisoare pentru cei care comercializează aceste produse etnobotanice, pentru că nenorocesc copiii, ne nenorocesc nepoţii şi nu este corect ca aceşti oameni, vânzători de "vise", să ne confişte nouă viitorul. Chiar mă emoţionează acest subiect, pentru că am văzut părinţi nenorociţi, care au venit la mine cu ultima speranţă a lor şi rugându-mă să facem împreună' ceva pentru acest lucru. Bineînţeles, nu se ştie clar nici ce produse intră în lista etnobotanicelor. Va trebui şi aici să vedem foarte clar cum stau lucrurile, pentru că şmecherii aceştia care îşi bat joc de copiii noştri găsesc "portiţe" întotdeauna în lege, ca să vândă anumite produse, spunând că, de fapt, ele nu reprezintă un pericol, că ele nu intră în categoria etnobotanicelor. Aici trebuie discutat cu medicii, cu cei care ştiu foarte exact despre ce este vorba pe această zonă şi împreună să construim o lege foarte clară, care să nu lase loc la nici o interpretare şi să nu lase nici o portiţă pentru aceşti oameni pe care nu vreau să îi calific, care probabil că nu au copii sau nu îmi dau seama... Chiar banul să primeze în faţa oricărui alt lucru în viaţa asta?

Rep.: La cabinetul dumneavoastră parlamentar, în aceşti patru ani de mandate, câte probleme ale cetăţenilor s-au adunat? Le ştiţi ca număr şi la ce se referă ele, cele mai multe?

M.M.: O mulţime de probleme. Îmi pare rău că nu am venit cu dosarul. am un dosar foarte gros cu problemele care s-au ridicat atât la cabinet, cât şi cu munca mea din aceşti patru ani în Parlament. Sunt foarte multe probleme şi foarte diverse, de la oameni care mi-au cerut sprijin pentru cărucioare, pentru oameni cu handicap locomotor, pe care i-am sprijinit şi i-am ajutat; foarte mulţi oameni care au venit şi i-am sprijinit pe retrocedările din Bulgaria. I-am ajutat şi şi-au obţinut contravaloarea. Sunt o grămadă de oameni care vin şi cer un loc de muncă. Pe unii dintre ei i-am putut ajuta... Bineînţeles, sunt demersuri legale pe care le-am făcut. Faptul că am ştiut să trimit oficial o scrisoare acolo unde poate dânsul nu s-a gândit, am intermediat aceste lucruri, a făcut ca cererile pe care le-am primit la cabinet să se rezolve. Profit acum de dumneavoastră, de faptul că sunt aici, şi că pot să fac încă o dată un anunţ public şi să rog toţi cetăţenii din Colegiul 8 şi să vină la cabinetul meu, care este deschis zilnic, există ore de audienţe, există întotdeauna un om acolo care va primi aceste probleme, chiar dacă nu sunt eu, pentru că eu foarte mult timp mi-l petrec la Parlament, în Bucureşti, dar sunt şi eu, am primit şi eu audienţe. Primesc aceste probleme şi le tratez cu foarte multă seriozitate. Vă amintesc de acea doamnă profesor, în vârstă, care îşi pierduse orice speranţă că poate să scrie o carte. Am ajutat-o, iată că a scris deja trei volume. Acum locuieşte la Azilul de bătrâni din Constanţa. Chiar ultima lansare am avut-o la Azilul de bătrâni, după campania de la locale. Acum îi promisesem că vom lansa un alt volum, în care dânsa povesteşte viaţa din azil. Este foarte interesant, eu am citit deja manuscrisul, dar m-am oprit, pentru că vreau să treacă campania electorală şi nu vreau să spună nimeni că folosesc acest eveniment ca să îmi fac campanie fix în aceste zile premergătoare alegerilor din 9 decembrie. Dar, după alegeri, voi avea o întâlnire cu doamna şi vom lansa această carte. Sunt multe exemple, ar trebui să vă ocup foarte mult timp să vi le spun. Exemplul de mai devreme mi l-am amintit pentru că dânsei, doamnei profesoară, nu i-a venit să creadă că poate, la 76 de ani, să întâlnească un om care să îi împlinească visul. Pentru mine a fost foarte important. Am să vă povestesc şi de casele pe care le-am înfiat, cum spun eu. Este vorba despre casele de copii "Aluniş" şi "Antonio", pe care le-am preluat în campania din 2008, şi doamnele director de acolo îşi făceau cruce cum de mai vin şi după campanie. Mi-au zis sincer, iar mie îmi plac oamenii care sunt sinceri: "Doamna deputat, chiar am crezut că veniţi doar în campanie". Nu mă cunoşteau la vremea respectivă, dar au văzut că vin în fiecare an, iar de fiecare dată vin cu daruri pentru copii, dar nu numai atât, eu ţin legătura cu dânsele şi trimit acolo şi obiecte de logistică, în afară de jucării şi hăinuţe pentru copii, rechizite, lucru pe care am să îl fac şi anul acesta, asta este. Că o să se nimerească în campanie, nu am eu nici o vină. Oricum, nu o să fie un gest de campanie, o să fie un gest de continuitate şi un gest normal. Deci, vă spuneam, le-am dus şi lucruri ce ţin de logistică, tot ce îmi cer doamnele director şi ce lipsuri au. Sunt nişte femei de toată isprava, cele care lucrează acolo. Mulţumesc lui Dumnezeu că mă mai uit şi eu la televizor şi văd ce se întâmplă în ţară, în alte centre de plasament similare, unde au fost descoperite cazuri de prostituţie, unde directoarele ştiau, dar nu luau măsuri. Spuneau cu atâta nonşalanţă că: "Dar ştiam de anul trecut", că îmi venea să intru în televizor şi să o bat pe acea directoare. Nu poţi să te comporţi aşa, ca şi cadru didactic. Copiii aceia depind de ele, viaţa lor depinde de ele. Aici, la "Antonio" şi "Aluniş", cele două directoare şi toate doamnele care lucrează acolo se poartă ca nişte mămici cu aceşti copii oropsiţi. Ştiţi că ei nu sunt toţi orfani, ei au - culmea! - părinţi, dar şi aici este iarăşi o problemă de legislaţie. Sunt oameni care îşi doresc să ia acei copii în grijă, să devină copiii lor, sunt nişte copii minunaţi, sunt copii deştepţi, sunt copii frumoşi, dar care au un viitor incert. Sunt copii care, v-am spus, nu pot fi preluaţi de familii, care îşi doresc copii, pentru că legislaţia are lacune... Aici va trebui, împreună cu colegii mei să vedem ce putem face să salvăm aceşti copii din mâinile propriilor părinţi, pentru că au părinţi beţivi, părinţi care îi bat, părinţi care se comportă cu ei ca şi cu nişte animale, iar ei sunt nişte copii minunaţi. În primul rând sunt copii. Nici nu contează că sunt frumoşi sau deştepţi, sunt copii, sunt nişte suflete curate de care proprii lor părinţi îşi bat joc. Pe mine asta mă termină. Nu pot înţelege cum se pot întâmpla astfel de lucruri, dar se întâmplă şi vă spun că este tragic.

Rep.: Să revenim puţin la proiecte. Ni l-aţi spus deja pe cel legat de etnobotanice. Ce alte proiecte aveţi pentru următorii 4 ani de mandat?

M.M.: Păi, mă întreba cineva care va fi proiectul meu de suflet pentru următorul mandat. Şi am spus că am foarte multe proiecte, cum ar fi cel legat de etnobotanice. Dar am un proiect ambiţios, nu este numai al meu, suntem patru colegi care l-am semnat şi l-am depus la Parlament săptămânile trecute. Este vorba despre preluarea acţiunilor de la Portul Constanţa. Şi aici, vreau să explic, pentru că foarte multă lume aruncă zvonuri, mai ales adversarii noştri politici...

Rep.: Se spune că vrea Radu Mazăre Portul.

M.M.: Da, asta se spune. Asta e o nebunie. Nu, oameni buni. eu consider că Portul este normal să se întoarcă acasă. Portul a fost făcut de constănţeni, prin munca lor. Când au venit comuniştii, l-au luat, cu ghilimelele de rigoare, şi l-au dus la Bucureşti. Bineînţeles nu ia nimeni Portul ca entitate, el va rămâne al statului. Noi vorbim acum de profitul care rezultă din administrarea Portului. Şi de ce să nu se bucure constănţenii de acest profit? Eu cred, cu toată tăria, că aşa este correct şi de aceea vă spun că acesta va fi proiectul meu de căpătâi. Am vorbit cu Victor Ponta, ni s-a promis că există voinţă politică pentru a se vota un astfel de proiect şi vreau ca şi constănţenii, atât cei din Colegiul 8, şi ceilalţi din municipiul Constanţa, să înţeleagă că preluarea acestui Port înseamnă, în primul rând, o scădere a facturii la întreţinere cu până la 15%, pentru că primarul Radu Mazăre a spus că o pătrime din profit se va duce pe subvenţia la căldură, iar ceilalţi bani vor fi folosiţi pentru infrastructură, că este nevoie. Iar aici aş vrea să fac o paranteză: foarte multă lume cu care mă întâlnesc în colegiu îmi spune că mai este nevoie, pe ici, pe colo, de "cârpit" infrastructura. Radu Mazăre a făcut tot ce a făcut în anii lui de mandat fără nici un sprijin de la Bucureşti în ultimii 8 ani de zile. Oamenii trebuie să înţeleagă acest lucru şi să ştiţi că foarte mulţi ştiu acest lucru. Închid paranteza şi spun că, cu profitul pe care îl va prelua Consiliul Judeţean, pentru că şi CJC va avea un procent din acest profit, se va construi un spital pentru copii în Constanţa. avem mare nevoie de el, noi avem doar o secţie de pediatrie, ori constanţa este un judeţ mare, Constanţa îşi triplează populaţia în timpul verii, când vin foarte mulţi părinţi cu copii aici şi este foarte mare nevoie de acest spital de pediatrie, mai ales pentru locuitorii judeţului Constanţa.

Rep.: Dacă tot aţi adus în discuţie sistemul sanitar, de dată recentă aţi avut o întâlnire cu medicii, cu sindicaliştii. Ce părere aveţi despre salarizarea cadrelor medicale şi ce trebuie schimbat în acest sistem?

M.M.: Am avut o serie de întâlniri cu sindicatele. Ieri (alaltăieri-n.r.) am avut întâlnirea cu sindicatele care reprezintă cadrele medicale... Ce părere am despre salarizarea lor? Eu nu ştiu cum rezistă aceşti oameni, de aceea şi pleacă peste hotare. Cu părere de rău, eu trebuie să recunosc că am în familie foarte mulţi medici care au plecat, au părăsit ţara pentru că nu au mai rezistat să lucreze aici. Eu le mulţumesc celor care au rămas pentru că avem nevoie de medici în România. Uite că noi, USL-ul, de şase luni de când suntem la guvernare, am reuşit să deblocăm locurile în sănătate, am deblocat peste 3 mii de posturi, peste o mie de posturi pentru rezidenţi. acum trebuie să lucrăm la legea salarizării. Am discutat cu sindicatele, ne-am aşezat la masă, cu creionul şi hârtia în faţă, am stabilit să avem un comitet de iniţiativă a unor proiecte de legi şi amendarea actualelor legi, pentru ca noi parlamentarii să putem merge la Bucureşti cu lucrurile foarte clare, cu argumente, pentru că noi nu suntem medici, nu cunoaştem sistemul ca dumnealor, iar acest parteneriat va fi foarte benefic. O să vedeţi ce lucruri bune vor ieşi din aceste lucruri, care nu sunt doar întâlniri ca să mai bifăm o întâlnire. Nu, sunt întâlniri care vor avea finalitate clară: schimbarea legii sănătăţii, foarte bine "croită" de medici, nu de politicieni care habar nu au ce este în sistemul sanitar, o lege a asistentului medical, care înţeleg că stă undeva în sertar, ascunsă pe la Parlament de cei care au guvernat ţara în ultimii patru ani.

Rep.: Să înţelegem că nu va mai fi o asumare şi se va discuta în mai multe rânduri cu sindicatele pentru noile legi atât care vizează sănătatea, cât şi educaţia?

M.M.: Este foarte corect ce aţi punctat. Vedeţi dumneavoastră, în ultimii ani de guvernare PDL, Boc Ungureanu, cele mai importante legi au fost adoptate prin asumare: legea sănătăţii, legea învăţământului, legea pensiilor ştiţi cum s-a votat şi cum s-a numărat la vot... Nu este normal, iar noi vrem să facem o modificare la nivelul Constituţiei, în care să spunem foarte clar: doar o dată, sau de două ori maxim, să treci ceva într-o legislatură prin asumare. Să spunem că e ceva de o gravitate care nu-ţi permite să stai foarte mult să discuţi un proiect de lege sau o lege şi atunci să-ţi asumi tu, ca guverm dar altfel nu. Altfel, aceste legi trebuie discutate cu toate partidele politice, să fie consens cu partidele, cu societatea civilă, trebuie ca toţi oamenii, printr-un fel sau altul, prin reprezentanţi, să participe la aceste discuţii şi să aibă zona lor de implicare pe aceste proiecte de legi sau legi foarte importante pentru România.

Alexandra ANTON