Ce spun arheologii despre tezaurul istoric găsit la Constanța: Un sarcofag din secolele II-III d.Hr.! Video

Specialiștii Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța au descoperit un mormânt de copil din perioadă romană, în timpul unor cercetări arheologice preventive, desfășurate în arealul municipiului Constanța, zona Flămânda. În dimineața zilei de miercuri, 28 octombrie 2026,  la sediul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța, specialiștii arheologi au prezentat primele concluzii și au oferit o serie de informații legate de această descoperire.

Ana Hamat, Delia Cornea, Cătălin Băjenaru și Constantin Nopcea, arheologi

Delia Cornea, Directorul Muzeului Național de Istorie și Arheologie Constanța, a transmis:

„Suntem deosebit de bucuroși și emoționați că am avut în aceste ultime două zile ocazia, zic eu, uneori unică într-o viață de de muncă, să apară o astfel de descoperire. Despre această descoperire, despre semnificația ei și tot ceea ce înseamnă pe viitor cercetarea, documentarea, restaurarea, conservarea și promovarea ei vom vorbi în cele ce urmează. Însă, în prealabil aș vrea să punctez câteva lucruri. Cei doi distinși colegi, domnul Constantin Băjenaru și domnul Cătălin Nopcea, desfășoară o activitate de cercetare în tot ceea ce înseamnă anticul Tomis. Dânșii cercetează cam de 30 de ani, da? Deci de 30 de ani, o activitate foarte îndelungată. Multe descoperiri fiind făcute de către cei doi cercetători. Numai anul trecut, patrimoniul muzeului a fost îmbogățit cu 200 de piese care au fost recuperate din cercetările preventive realizate de către cei doi colegi. Pe lângă aceasta, sigur că cercetarea preventivă se desfășoară nu doar pe teritoriul municipiului, ci a întregului județ. Fapt ce ne bucură pentru că reușim să recuperăm cât mai multe artefacte arheologice și putem astfel documenta cât mai bine istoria veche a acestei perioade. Dar putem, bineînțeles, și valorifica aceste artefacte nu doar științific, ci printr-o serie de expoziții. Și aș aminti doar două expoziții de mare anvergură care sunt itinerate și au fost prezentate la Palatul Culturii de la Iași. Este vorba de „Oglinda frumuseții” și „A fost odată ca niciodată”, ambele fiind curatoriate de către doamna arheolog Ana Hamat, împreună cu echipa mai sus amintită.”

Cătălin Băjenaru și Constantin Nopcea, arheologi

Cătălin Băjenaru, arheolog, oferă explicații despre zona în care a fost găsit sarcofagul:

„Acest punct (al descoperirii) aflat în așa-numita zonă Flămânda, la marginea cartierului Tomis 2, aproape de zona Trocadero și așa mai departe, este cel mai nordic punct al necropolei orașului antic din epoca romană, care este situat la aproximativ 1 km și jumătate de oraș. Deci închipuiți-vă că, după cum cred că o mare parte dintre dumneavoastră știu, această necropolă, necropole de fapt pentru că pe parcursul a, să spunem cel puțin 400 de ani din epoca elenistică și încă 600 de ani în epoca romană, deci 1000 de ani, s-au practicat înmormântări în această vastă arie care este, înconjoară orașul pe o distanță de 1 km și jumătate începând de la faleza Mării Negre până în spatele gării și până aproximativ în zona stadionului Portul de astăzi, până aproape de far. Deci aceasta este întinderea necropolei antice. Sarcofagul, v-am spus, era în apropierea acestui drum și foarte probabil la capătul cimitirului roman care s-a dezvoltat de-a lungul acestui drum. Și dacă să ne imaginăm că mergem pe acest drum, în stânga descoperiri cunoscute încă din anii '60 din zona Flămânda, tot în stânga în actuala curte a Spitalului Județean. Știți foarte bine, în anii 2023 s-a făcut o cercetare foarte mare pentru actualul Spital Mama și Copilul. Acele morminte pe care le-am găsit noi în curtea spitalului erau în stânga acestui drum antic. În dreapta drumului antic mormintele sunt sub clădirile particulare care se află în cartierul de case Tomis 2. Urmează mai departe drumul către, către oraș, cum v-am spus, pe o distanță de 1 km și ceva.”.

Sarcofagul descoperit

Acesta a mai completat detalii despre starea excepțională a lemnului sicriului găsit și despre ce reprezintă pentru arheologi procesul de „pseudomumificare”:

„de-a lungul întregii legături dintre capac și sarcofagul propriu-zis, care au asigurat un ambient interior pentru păstrarea în condiții destul de bune, și eu zic chiar excepțional de bune în cazul lemnului de la sicriu, care ne  arată un proces de, spunem noi, „pseudomumificare”. Există documentate în Imperiul Roman, lăsând la o parte Egiptul antic care a păstrat până târziu de tot mumificarea clasică pe care o știți din din perioada Egiptului antic, romanii au practicat în diverse alte zone, au încercat să imite acest proces de mumificare cunoscut, evident, foarte bine în în Egipt. Și atunci ei foloseau, după cum ați văzut și din imaginile preluate ieri, foloseau anumite substanțe pe care și noi suntem curioși să le aflăm în în perioada următoare când va intra la analize aprofundate, a fost înfășurat defunctul. Și atunci, aceasta cred că este una dintre dintre marile descoperiri din acest, să zicem, până la urmă mic artefact, da?, că ne arată un un proces care a fost încercat și de locuitorii din Tomis. Foarte probabil, în sarcofage, în general se se folosea această practică de pseudomumificare. La fel de important este prezervarea lemnului, după cum am spus, foarte rar în Constanța se mai păstrează lemnul din cauza acidității solului. Este foarte greu să se păstreze în în pământ lemnul, dar în cazul de față, anticii folosind acest sistem de de izolare perfectă, lemnul sicriului s-a păstrat foarte foarte bine, în afară de partea inferioară care era făcută dintr-un material ceva mai mai slab, dar părțile laterale ale sicriului se păstrează excelent și ne arată inclusiv detalii de construire, detalii folosite de meșteri care asamblau un astfel de de de de sicriu cu niște cozi de rândunică foarte frumos făcute. El va fi studiat mai departe și ne oferă o imagine cu asupra felului în care, să spunem, meșterii tâmplari lucrau în antichitate.”

Ana Hamat, prezintă din culisele meseriei de arheolog și despre ce reprezintă această descoperire:

„Greutățile meseriei sunt mari, este o muncă care cere foarte mult de la oameni și nu întotdeauna, să spunem așa, ai satisfacții. De foarte multe ori munca noastră arheologică nu se termină cu descoperiri extraordinare. Câteodată însă avem norocul ca în timpul vieții noastre să fim martorii unui asemenea, unei asemenea descoperiri. E o descoperire cum rar vezi în viață. Cred că e o descoperire care se face o dată poate la o generație sau la două generații și o să vă dați seama imediat, dacă încă nu, nu v-a lămurit Costică, de ce.
E vorba despre un mormânt de copil, un mormânt găsit practic nederanjat, într-un sarcofag închis intact, care a reușit să păstreze foarte multe informații. Arheologul, mai ales arheologul funerar, este un om care reconstituie situații din bucățele mici de informație, din săpăturile pe care le face și, mai ales, este un om care reconstituie vieți. Să știți că în spatele fiecărei descoperiri de genul acesta, mai ales ale descoperirilor din necropole, stau până la urmă vieți, vieți de oameni, da? Noi le reconstituim pentru ca ele să nu cadă în uitare și mai important, încercăm să le redăm publicului prin toate demersurile expoziționale pe care le facem, prin munca noastră care, pe care o facem, exact, pe care o facem în muzeu.
De ce? Pentru că anticii credeau un lucru: credeau că atâta timp cât numele, cât omul este pomenit în continuare, el nu moare, ci trăiește veșnic.”

Aha Hamat, arheolog

Ana Hamat a descris apoi ce ar însemna confirmarea unei mumificări în urma obținerii rezultatelor analizelor de laborator:
„Despre copilașul pe care l-am găsit ieri și acuma o să trec la inventarul funerar, aș vrea să vă spun că e o mare satisfacție, să știți. Noi în muzeu o avem deja pe Fifi, o s-o numesc Fifi, da? Să-i spun numele cu care marea majoritate dintre dumneavoastră o cunoașteți, Doamna de la Olimp. O să aibă un companion, un companion care, exact așa cum v-a spus Costică, s-ar părea la prima vedere că este înhumat exact așa cum a fost ea. În primul și în primul rând este vorba despre o mumificare, ceea ce este foarte important. Dacă analizele vor confirma această mumificare, să știți că vorbim practic de, să spunem așa, influențe foarte importante la Tomis, despre un copil a cărui familie probabil că avea legături cu estul imperiului.
Despre inventarul funerar în sine, ați văzut, s-au găsit jucării, s-au găsit obiecte personale și s-au găsit lucruri care țin efectiv de ritualul de înmormântare.”

Arheologul Ana Hamat a explicat importanța accesoriilor găsite în sarcofag, anume cele două pandantive de tip bulla:

„În general se găsește un pandantiv de tip bulla și nu două, cum este cazul de față. Asta este un pic, e un caz mai special. Ce-i pandantivul de tip bulla?
Era foarte important pe vremea romanilor să fii cetățean roman, pentru că aveai drepturi. Aduceți-vă aminte că inclusiv în Biblie, da, Sfântul Pavel spune că este cetățean roman, prin urmare nu poate fi schingiuit, da? Trebuie să i se taie capul, deci avea dreptul la o moarte mai ușoară, dacă ăsta poate fi numit un, să spunem așa, un drept. Dar aveai foarte multe drepturi ca cetățean roman.
Și atunci copiii născuți cetățeni, din părinți cetățeni, erau foarte importanți. De ce? Pentru că imperiul îi prețuia foarte mult. Acești copii născuți sunt viitorii cetățeni, sunt cei care vor plăti impozite, sunt cei care vor merge în armată, sunt cei pe care te poți baza.
Și prin urmare, acestor copii născuți cetățeni li se dădea un pandantiv de la naștere. Echivalentul, eu am zis, poate că e un termen modern, buletinului din ziua de astăzi, da? Dar se dădea la nouă zile de la naștere. Pentru fetițe era un pandantiv de tip lunula, o jumătate de lună, iar pentru băieței un pandantiv de tip bulla.
Asta este regula. Asta nu înseamnă că nu poate fi și invers, da? Adică fetițele să poată primi și ele... avem cazuri când se întâmplă, dar este rarisim. De asta credem că copilașul nostru trebuie să fi fost băiețel. Ăsta este, în momentul de față, până când vom face analizele antropologice, desigur.
Ce este acest pandantiv de tip bulla? Săracii îl puteau avea din piele, cei care erau săraci, da? Dar erau născuți totuși cetățeni. Clasa de mijloc putea avea o bulla de bronz, cum este cazul de față, iar clasa aia de sus, super bogată, da? O bulla de aur. Muzeul din Constanța, nu știu dacă știați, are două bulla de aur în patrimoniul său, sunt singurele din România și cred că în sud-estul Europei sunt printre puținele pandantive de acest fel.
În aceste pandantive, trebuie să vi-l închipuiți un fel de casetă închisă, da? Ele nu se deschideau. Se făceau la naștere și se puneau, exact. Erau pentru protecție. În primul și în primul rând să-l apere pe copil de rău, în al doilea rând, da, să ateste tuturor celor cu care copilul se întâlnea că acesta este un cetățean, nu aveai voie să-i faci rău, da? Imediat brațul legii romane se întindea foarte mult pentru cei care făceau rău unui asemenea copil.”.

Gabriel Croitoru, consilier cercetare Consiliul Județean, Constanța

Gabriel Croitoru, consilier cercetare Consiliul Județean a transmis admirația pentru echipele de arheologi și pentru reușitele Muzeului Național de Istorie și Arheologie Constanța: 

„Și eu, în numele conducerii Consiliului Județean Constanța, echipa de cercetare, cu doi, cu doi dintre ei am fost, ne cunoaștem de, cred că peste 25 de ani, am fost și colegi. Îi știu cât de buni profesioniști sunt și nu mă refer doar la ei, ci la întreaga echipă a muzeului de la Constanța, ei au fost cei care au făcut descoperirea.
Nu vreau să spun foarte multe, vreau să spun doar că actuala conducere a Consiliului Județean Constanța își dorește ca ritmul, dinamica pe care le-a imprimat Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța să fie continuat.
Așa cum a amintit doamna manager, peste doi ani vom organiza un congres internațional aici la Constanța, vom deschide noi puncte muzeale în județ și vom încerca să, să aducem câte un plus, inclusiv aici în oraș în ceea ce privește muzeul, dar toate la timpul lor.
Consiliul Județean Constanța va continua să susțină din toate punctele de vedere Muzeul Național de Arheologie, Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, cu atât mai mult cu cât este o unitate fanion a cercetării și arheologiei românești și sperăm ca în foarte scurt timp să fim, să ne încadrăm, acum îndrăznesc să spun că suntem în primii cinci, îndrăznesc să, să mă gândesc să fim pe locul unu sau pe locul doi. Vom vedea asta în funcție de, de eforturile pe care le vom face.
Vă mulțumesc mult de tot și încă o dată felicitări colegilor de la muzeu.”.

Cătălin Băjenaru a explicat ce reprezintă pentru el această descoperire și a oferit detalii despre locul în care a fost descoperit sarcofagul:

„Am simțit acele 30 de secunde de deschidere a sarcofagului și m-a impresionat starea foarte bună de păstrare a lemnului. Eu m-am imunizat la emoțiile acestea primare care se fac la orice descoperire. Sunt însă colegii mei mai tineri care sunt mult mai emoționați ca mine. Noi suntem, așa, să folosesc un pic un limbaj mai hârșiți așa, mai trecuți prin multe.
Dar, evident, există, un dram de emoție există la toată lumea, după care trebuie să, să revii cu picioarele pe pământ și să ai grijă să păstrezi, și să păstrezi un ritm bine pus la punct în cercetare, pentru că cercetarea nu se, nu se poate face cu emoții. Emoția trebuie să dispară repede pentru că în cercetare trebuie să fii foarte serios și să, să extragi toată informația necesară.
Locul (unde am descoperit sarcofagul) este cunoscut, este... Cred că și dacă întrebați proprietarii de prin acele zone, veți vedea că toți de acolo au povești, cei care și-au construit case în ultimii 30 de ani. Dispar casele vechi, bătrânești, cum spunem noi, din anii... perioada interbelică, după 1945. Foarte mulți dintre proprietarii de acolo, pentru, cărora și pe această cale țin să le mulțumesc pentru că majoritatea dintre ei colaborăm excelent, fie ei persoane fizice, fie, fie firme și așa mai departe și înțeleg importanța acestei activități numite arheologie, aproape bine cunoscut pentru cei din zonă că mai toți au avut morminte sub casele actuale. Și atunci zona respectivă, cum am spus și în conferință, clar ne dovedește că este poarta de intrare dinspre Histria în vastul cimitir roman din, din perioada secolelor II-III la Tomis.
În primul rând ne-a surprins apariția sarcofagului, pentru că noi ne așteptam la morminte comune, la morminte... Să știți că câteodată în morminte în pământ poți găsi și mai multe obiecte decât s-au găsit în acest sarcofag, dar prezența sarcofagului și perfecta stare de conservare și sigilare ne-a impus o strategie, o strategie de cercetare bine pusă la punct. Extragerea a fost foarte bine organizată, pentru că el a fost îngropat la aproape 2 metri și jumătate în pământ, da? Și noi aveam așa imaginea că sarcofagele erau un pic mai la suprafață, să se vadă de către trecători. Nu, există foarte multe cazuri când sarcofagele erau efectiv îngropate. Adică rolul unui sarcofag nu era neapărat să te lauzi cu el și să-l prezinți trecătorilor „Uite ce...”. Există în epoca romană, ca și în ziua de azi, știți foarte bine, familii care voiau să-și arate puterea, bunăstarea și așa mai departe.”.

Video 1:

Video 2:

Video 3:

Video 4:

Video 5:

Video 6:

Video 7:

.