Complexul de Ştiinţe ale Naturii va achiziţiona trei câini dingo în valoare de 1.000 de euro

Complexul Muzeal de Ştiinţe ale Naturii din Constanţa îşi va îmbogăţi numărul de animale prin achiziţionarea a trei noi exemplare, două femele şi un mascul de câine dingo. Câinele dingo (Canis lupus dingo) trăieşte în Australia şi face parte din categoria câinilor resălbăticiţi, alături de căinii paria din Orientul Mijlociu. Se presupune că ar fi fost introdus ca animal domestic de către primii oameni veniţi pe continent, cu circa 30.000 de ani în urmă, şi că s-ar fi sălbăticit ulterior. Câinii dingo trăiesc în câmp deschis şi în păduri, ajungând la talia unui câine lup mijlociu. Au în jur de 48-58 cm şi aproximativ 22-32 kg. În general, masculii sunt mai dezvoltaţi decât femelele. Blana unui dingo adult este scurtă, stufoasă în zona cozii şi variază în grosime şi lungime, în funcţie de climă. Câinele seamănă cu un şacal şi este adaptat în sensul mimetismului cu terenul. "Vom achiziţiona trei câini dingo, două femele şi un mascul, dintr-o comună de lângă Suceava. Actualul proprietar a adus câinii din Olanda. Toţi câinii vor costa în jur de 1.000 de euro, pe care îi vom plăti din resurse proprii. Câinele dingo trăieşte în Australia. A ajuns acolo adus de englezii care au poposit pe acel continent. Englezii sunt mari iubitori de câini. Din peste 300 de rase de câini câte sunt omologate în lume, 150 sunt englezeşti. Lăsaţi liberi, câinii s-au sălbăticit. În urma sălbăticirii s-a selecţionat o anumită morfologie fizică în sensul evoluţiei spre un caracter de câine cu aspect de şacal. Din cauza separării continentului Australia acum câteva sute de milioane de ani, evoluţia mamiferelor a fost mult mai înceată. În Australia există mamifere neplacentare, care ţin puiul până îl aduc la formă embrionară după care îl elimină direct în marsupiu. Nefiind mamifere cu care să intre în competiţie, câinele dingo a ocupat în lanţul trofic vârful piramidei, reprezentând nişa prădătorilor şi eliminând treptat competiţia cu mamiferele marsupiale, mai puţin adaptate şi mai puţin eficiente ca reproducere. Câinele dingo este de dimensiune medie, de obicei roşcat, adaptat în sensul mimetismului cu terenul. Acest lucru l-am sesizat şi la câinii străzii, acolo unde a acţionat doar selecţia naturală, nu cea artificială. Mă refer la câinii vagabonzi propriu-zis şi nu la cei comunitari crescuţi pe lângă blocuri. Se poate observa o dominanţă a culorii roşcat deschis şi un păr semilung", a declarat, pentru "Replica", Adrian Bâlbă, directorul Complexului Muzeal de Ştiinţe ale Naturii din Constanţa.

Marieta ŞTEFAN