Constanţa avea, acum 100 de ani, 16 cinematografe şi săli de spectacol

Acum, bate vântul prin Cinema "Republica"

Nu se cunoaşte cu exactitate anul în care constănţenii au început să meargă la cinematograf. Oricum, acum 100 de ani, una din modalităţile de delectare era vizionarea filmelor în sălile de spectacol. Primarul Constanţei din acele vremuri, Mircea Solacolu Troian, a dat în anul 1913 chiar o ordonanţă referitoare la sălile de spectacol, deoarece erau întâlnite "contravenţiuni dese la legea Comunală şi regulamentul pentru construcţii şi alinieri". Clădirile cu săli de spectacole fie închise sau deschise nu puteau fi înfiinţate decât în pieţe sau pe străzi de o lărgime de cel puţin 12 metri şi trebuiau să fie construite din "materiale incombustibile". La determinarea dimensiunilor sălilor de spectacol trebuia să se ţină cont de alocarea unui volum de aer de 6-8 metri cubi de persoană. Toate locurile din sală, inclusiv lojele trebuiau numerotate, nepermiţându-se adăugări de scaune suplimentare sau staţionarea de persoane în picioare. Aparatul de "proiecţiune" trebuia aşezat într-o cabină construită "din materiale incombustibile, aşezată în aşa fel încât să nu împiedice ieşirea publicului în cazul izbucnirii unui incendiu", se arată în documentele vremii. Toate cinematografele aveau două căi de acces, unul pentru intrare, iar celălalt pentru ieşire şi erau prevăzute cu săli de aşteptare şi toalete. Sălile de spectacol deschise puteau fi înfiinţate şi în grădini sau pe locuri spaţioase, cu condiţia să respecte regulamentele impuse pe străzile respective. Scena, cu dependinţele ei, lojile, stalurile, uşile de ieşire la stradă, iluminatul, toaletele trebuiau construite în aceleaşi condiţii ca pentru sălile de spectacol închise. În plus, trebuiau construite adăposturi de ploaie cu caracter permanent, care permiteau staţionarea în picioare a cel puţin trei sferturi din numărul total al spectatorilor. Anual, sălile de cinematograf erau controlate de o comisie formată din directorul Lucrărilor Tehnice, Poliţaiul oraşului, un arhitect numit de Primărie şi comandantul Pompierilor, iar lunar de către membrii unei subcomisii. Cu toate regulile impuse de primărie, în anul 1913 funcţionau 16 cinematografe, unele dintre ele dotate şi cu săli de spectacol, conform documentelor existente la Serviciul Judeţean al Arhivelor Naţionale Constanţa, fond Primăria Constanţa, Dosar 7/ 1913, filele: 1,2,54, 69. Pe strada Ovidiu erau amplasate două cinematografe, "Venus" şi "Apolon", deţinute de M. Eftimie şi respectiv M. Georgescu. În Piaţa "Independenţei" se afla cinematograful "Palat", deţinut de H. Costea. Pe bulevardul Carol se aflau nu mai puţin de trei cinematografe: "Regal", a fraţilor Gheorghiu, "Elison" a lui Gh. Gheorghiu şi "Tomis" a lui Gavrilă Lazăr. Pe bulevardul Ştefan cel Mare, se afla cinematograful "Lux", deţinut de Madel şi Ambrozi. Constănţenii se mai puteau delecta la: "Volta", "Rex", "Carpaţi", "Splendit", "Principele Carol", "Macedonia", "Halba de Aur" şi "Cristal". Pe locul I în vânzarea biletelor se aflau cinematografele "Palat" şi "Tomis", care vindeau în jur de 15. 000 de bilete pe lună, care erau la preţuri diferite, variind de la 0,05 bani la 0,5 bani. Existau localuri care vindeau doar 1.000 de bilete, cum s-a întâmplat în cazul cinematografului "Edison" şi erau cinematografe care îşi ţineau porţile deschise degeaba, pentru că nu le trecea pragul nici un client ("Lux"). Oricum, constănţenii se duceau mai des la film acum 100 de ani decât acum, iar cinematografele erau o sursă bună de venituri. Acum, cinematografele se mai află doar în mall-uri, unde totul este "occidental". Cinema "Republica", locul de întâlnire al multor tineri pe vremuri, a ajuns, de opt ani, doar o clădire veche, dărăpănată, de existenţa căreia generaţiile actuale nici nu ştiu. În anul 2015, Cinematograful "Republica" va intra în reabilitare cu bani europeni, la finalizarea lucrărilor urmând să poarte numele marelui actor Jean Constantin. Proiectul va costa mai mult de 3 milioane de euro.

Marieta ÅžTEFAN