Dafin Mureşanu: Dorim să dezvoltăm neuroreabilitarea în România într-un context modern

Speranţe pentru românii cu suferinţe neurologice

Un european din trei suferă de afecţiuni neurologice şi psihiatrice, de la tulburări de somn până la boli vasculare cerebrale sau neurodegenerative. Accidentul vascular cerebral este cea mai frecventă patologie neurologică, urmată de demenţa Alzheimer. România se află printre ţările cu cea mai mare incidenţă a accidentelor vasculare cerebrale (AVC). Îngrijorător este faptul că astfel de accidente au crescut în rândul categoriei de vârstă sub 30 de ani. În prezent peste 31% din numărul total de pacienţi cu AVC au vârstă cuprinsă între 20-26 de ani, comparativ cu 25% în 1990. Accidentul vascular cerebral reprezintă a treia cauză de mortalitate în România după bolile cardio vasculare şi cancer. Rata mortalităţii este de 300 de cazuri la suta de mii de locuitori în România, faţă de 200 la suta de mii de locuitori cât este media europeană. Statisticile arată că, din cei aproximativ 65.000 de români care suferă anual un AVC (178 cazuri/zi), o treime rămân cu diverse grade de dizabilitate. Pentru aceştia din urmă, dar şi pentru toţi cei cu deficite neurologice din alte cauze, neuroreabilitarea reprezintă o şansă de reîntoarcerea la o viaţă cât mai apropiată de cea normală. "Neuroreabilitarea este un proces terapeutic complex prin care o persoană cu un anumit grad de dizabilitate, indiferent de etiologia ei, îşi poate redobândi capacităţile fizice, cognitive, emoţionale şi pshio-sociale in limitelele determinate de tipul şi complexitatea leziunii, precum şi de rezerva biologică individuală", a precizat prof. dr. Dafin Mureşanu, preşedinte al Societăţii de Neurologie din România (SNR) şi al Societăţii pentru Studiul Neuroprotecţiei şi Neuroplasticităţii (SSNN). Strategiile terapeutice în neuroreabilitare s-au schimbat radical în ultimele decade, spun specialiştii. Astăzi se pune accent nu numai pe componenta fizică ci şi pe cea cognitivă şi emoţională, această abordare integrată generând rezultate clinice net superioare celei clasice. Prin urmare, soluţii există, iar rezultatele cercetărilor în domeniul neuroreabilitării, precum şi cele mai avansate standarde terapeutice, vor fi prezentate în cadrul celui de-al 4-lea Curs European de Neuroreabilitare, care are loc la Cluj Napoca, în perioada 26-28 iunie a.c. Evenimentul, ce aduce în România vârfuri ale medicinei şi cercetării ştiinţifice, este organizat de Fundaţia Societăţii pentru Studiul Neuroprotecţiei şi Neuroplasticităţii (SSNN), împreună cu Societatea de Neurologie din România (SNR) şi Universitatea de Medicină si Farmacie "Iuliu Haţieganu" din Cluj-Napoca, sub egida Federaţiei Europene a Societăţilor de Neuroreabilitare(EFNRS) şi a Federaţiei Mondiale de Neuroreabilitare (WFNR). Prioritatea cursului din acest an este extinderea programelor educaţionale spre ţările din estul geografic al Europei precum şi cele învecinate acestora. S-au înscris peste 170 de participanţi din România şi străinătate până în acest moment. "Dorim să dezvoltăm neuroreabilitarea în România într-un context modern, interdisciplinar în care neurologul, specialistul în medicină fizică şi recuperatorie, psihologul, logopedul, kinetoterapeutul, ergoterapeutul şi asistentul medical lucrează în echipă şi generează rezultatul optim pentru bolnav. În viitorul apropiat vom încerca să aducem în zona operaţională şi o competenţă în domeniu neuroreabilitării, o curriculă la nivel european fiind deja în curs de dezvzoltare. Neuroreabilitarea este un domeniu interdisciplinar aflat în plin avânt în Europa. Multe societăţi naţionale se formează sub ochii noştri, desigur liderii rămân societăţile naţionale din Germania, Italia, Olanda, Austria. România este activă în acest domeniu prin cele două societăţi de neuroreabilitare", a afirmat prof. dr. Dafin Mureşanu. Chiar dacă este un domeniu mai puţin cunoscut publicului larg, neuroreabilitarea devine din ce în ce mai importantă deoarece consecinţa tratamentului specific în faza acută este nu doar creşterea numărului de supravieţuitori ci indirect şi creşterea numărului persoanelor cu dizabilităţi. Specialiştii trebuie să fie atenţi şi la calitatea vieţii acestora, la integrarea lor socială şi profesională.