Directorul Penitenciarului Poarta Albă: "Nu se va putea recurge la amnistierea colectivă, pentru că mereu va exista un Becali, un şmecher"

Arest la domiciliu în variantă românească

România vrea să intre în rândul ţărilor civilizate şi să oficializeze arestul la domiciliu, cu ajutorul unui proiect de lege făcut pe genunchi, fără să existe o evaluare a impactului asupra economiei naţionale. Monitorizaţi tot timpul, cu ajutorul unor brăţări electronice, deţinuţii ar putea avea parte de o "libertate supravegheată" şi cam atât - asta dacă proiectul devine realitate. Asta propun deputaţii Mădălin Voicu (PSD) şi Nicolae Păun (minorităţi), într-un proiect de lege, referindu-se doar la deţinuţii aflaţi la prima condamnare cuprinsă între unu şi doi ani. În cazul acesta, numărul deţinuţilor care ar putea să-şi ispăşească pedeapsa acasă, la căldură, într-o vilă... cu piscină, ar fi extrem de limitat. La Peniteciarul Poarta Albă deţinuţii din această categorie ar putea fi număraţi pe degete, economia la bugetul de stat ar fi nesemnificativă, iar problema deficitului locurilor de cazare tot nu va fi rezolvată. Cum ar trebui făcută degrevarea sistemului penitenciar din România? Cel mai la îndemână răspuns l-am primit de la directorul Penitenciarului Poarta Albă, comisarul şef de penitenciare Gelu Dănuţ Dincă.

Reporter: Persoanele arestate la domiciliu vor fi monitorizate cu ajutorul unor cipuri. Cât de benefică este ideea?

Gelu Dănuţ Dincă: Sunt de acord cu acest proiect. Penitenciarele sunt supraaglomerate şi trebuie găsită o soluţie benefică. Dacă tot vrem să le facem un favor, să fie arestaţi la domiciliu, să fie obligaţi să presteze şi o activitate pentru comunitate. Pot îngriji spaţiile verzi de la spitale, instituţii. Un om ţinut acasă, arestat la domiciliu, s-ar plictisi şi automat ar încălca regulile. Dacă tot ţin un om cu un cip la domiciliu nu ar fi mai corect să-l şi folosesc la diverse activităţi în folosul comunităţii? Un om care stă trei ani în casă va înnebuni. Îl scoatem din penitenciar cu ideea să-l resocializăm, dar apoi îl ţinem închis în casă. În puşcărie are posibilitatea să participe la activităţi, merge la muncă, dar acasă nu va avea libertatea de mişcare. Cei arestaţi la domiciliu ar putea foarte bine să fie angrenaţi în diverse activităţi de către administraţiile locale. Primăriile ar putea să-i folosească la activităţi de curăţare a şanţurilor. La Constanţa ar putea fi folosiţi la unităţile sanitare, centrele pentru copii, azile, pentru măturat, tăiat iarba, muncă necalificată.

Rep.: Proiectul se adresează persoanelor care au de ispăşit o pedeapsă între 1 şi 2 ani şi care nu sunt recidiviste. Câţi deţinuţi de la Poarta Albă s-ar încadra în această categorie?

G.D.D.: Nu acest segment de deţinuţi reprezintă adevărata problemă în sistemul penitenciar. Dacă tot vor să vină parlamentarii români în sprijinul nostru şi vor să facă un proiect serios, atunci ar putea să includă şi persoanele cu o condamnare de 4 ani. În Penitenciarul Poarta Albă sunt 1.443 de deţinuţi. În cazul amnistiţiei pentru nerecidivişti, cu pedeapsă între 1 şi 2 ani, din penitenciar ar putea pleca 5-6 persoane. Dacă facem graţieri de dragul de a le face nu cred că este o soluţie. Ar trebui făcute calcule, o evaluare. Un proiect serios ar trebui să pună accent pe economii, ce beneficii adude comunităţii şi instituţiilor statului. Dacă dăm drumul la 10 deţinuţi din Penitenciarul Poarta Albă, în baza unui proiect gândit în stil românesc, deranjul acesta nu se justifică. Ideea de a degreva penitenciarele poate că nu a fost înţeleasă în adevăratul sens al cuvântului. Putem numi degrevare dacă din 1.443 de deţinuţi pleacă maxim 20 de deţinţi? Dacă ar pleca 10-15% din numărul total al deţinuţilor, atunci am înţelege şi noi ceva. Trebuie să plecăm de la cifre clare. Dacă vrem să ajutăm sistemul, societatea, şi prin degrevare pleacă 2-3 deţinuţi, nu facem nimic. Nici deţinuţii nu vor înţelege proiectul, nici populaţia. În tot sistemul penitenciar sunt peste 33.000 de deţinuţi, iar în baza proiectului de lege ar urma să pleace acasă cam 1.000 de deţinuţi. Una din condiţii este aceea de degrevare a penitenciarelor. Sunt instanţe care pentru aceeaşi faptă au dat pedepse diferite. Unul care a furat o găină în Constanţa a primit doi ani, iar altul care a furat o găină în Iaşi a primit patru ani. Conform proiectului iniţiat de parlamentari va pleca acasă doar persoana privată de libertate din Constanţa.

Rep.: Cum ar trebui degrevate penitenciarele?

G.D.D.: Degrevarea din punctul meu de vedere ar trebuie făcută în mod serios, să se simtă ceva. Dacă la un salariu de 3.000 de lei primiţi o mărire de 2 lei, nu veţi fi mulţumit şi veţi crede că patronul îşi bate joc de dumneavoastră. Cam aşa este şi în cazul acestui proiect. Nu vreau să fiu înţeles greşit. Ideea proiectului este bună, dar prin acesta trebuie asigurat comunităţii un sprijin, să simtă necesitatea proiectului, să vadă că străzile şi parcurile sunt întreţinute. Asta de fapt urmărim cu toţii şi anume ca oamenii să nu mai plătească pentru întreţinerea deţinuţilor în penitenciar. Dacă ar pleca 3.000 de deţinuţi din sistemul penitenciar, ar însemna o economie lunară de câteva milioane de lei. Dacă din 10 deţinuţi, unul ajunge la Primăria Valu lui Traian, trei la Poarta Albă şi 6 la Constanţa, primarii vor spune că îi costă mai mult să plătească un om care să-i supravegheze. Însă, dacă la Primăria Constanţa ajung 100 de oameni, atunci pot fi repartizaţi 30 la parcuri, 50 la centrele de plasament, 20 la spitale. În doi ani primarii vor şti că fac o economie la bugetul local. Să ne uităm la cehi. Câţi deţinuţi au, câţi au fost graţiaţi şi care a fost impactul. Noi vrem să fim originali, ar trebui să ne uităm şi la alte ţări şi să învăţăm. Trebuie să facem un lucru mai bun decât alţii, dacă nu, atunci va exista o problemă.

Rep.: Credeţi că iniţiatorii proiectului ar trebui să se consulte pe acest subiect cu directorii din sistemul penitenciar?

G.D.D.: Când au făcut proiectul ar fi trebuit să solicite datele statistice, să vadă câţi sunt recidivişti, câţi sunt la prima condamnare, câţi sunt încadraţi la fapte cu violenţă şi câţi sunt încadraţi la fapte fără violenţă. Aşa ar putea să afle dacă proiectul ar fi unul de impact sau nu. O statistică de la Poliţie, din care să reiasă ce fapte sunt pe un trend crescător, şi apoi să spunem clar ce target vrem să acoperim. Dacă vrem să ajutăm sistemul penitenciar, înţeleg că trebuie să-i dăm o gură de oxigen şi atunci proiectul ar trebui să fie extins şi în cazul condamnărilor cuprinse între unu şi patru ani de închisoare. În baza unor date certe, ar trebui făcută o analiză şi argumentat de ce vrem un anumit target. Trebuie să înţelegem că există şi pedepse alternative. Însă, noi vrem să plece acasă 1.000 de deţinuţi şi să nu se mai întoarcă nici unul la penitenciar, în condiţiile în care avem cele mai proaste condiţii de detenţie din toată Uniunea Europeană. Acesta este punctul meu de vedere ca om, aşa gândesc eu, ca director accept proiectul. Am avea două câştiguri: i-am obliga să presteze muncă în folosul comunităţii şi atunci am face economie la bugetul diverselor instituţii, şi al doilea câştig ar fi că statul nu ar mai cheltui bani pentru a-i ţine în penitenciar. De ce să fie întreţinut şi nu contribuabil?

Rep.: Cât cheltuie Penitenciarul Poarta Albă cu un deţinut, pentru întreţinerea lunară?

G.D.D.: O cheltuială medie lunară cu un deţinut în penitenciar ar fi cam 2.000 de lei. În cazul în care ar pleca 200 de deţinuţi, am economisi 400.000 de lei.

Rep.: Ce veţi face dacă vara aceasta, prin absurd, ar trebui să cazaţi 500 de noi persoane?

G.D.D.: Şi dacă îmi spuneaţi 50 îmi era dată ziua peste cap. În fiecare zi stau cu ochii pe statistici.

Rep.: Câte locuri libere mai există în acest moment la Penitenciarul Poarta Albă?

G.D.D.: Să vă răspund la întrebarea dumneavoastră ar trebui să vă spun la câte persoane private de libertate ar trebui să renunţăm.

Rep.: Plecând de la standardele internaţionale care impun asigurarea unui spaţiu minim de locuit fiecărui deţinut de 4 metri pătraţi şi ţinând seama că din această perspectivă sistemul penitenciar are un deficit de aproximativ 14.000 locuri de cazare, la câţi deţinuţi ar trebui să renunţaţi?

G.D.D.: Ar trebui să renunţăm la 300 de persoane private de libertate. Aşa vă daţi şi dumneavoastră seama câşi deţinuţi ar mai putea primi Penitenciarul Poarta Albă. Dacă vine poliţia cu deţinuţii la poarta Penitenciarului Poarta Albă ce credeţi că aş putea să fac? Automat îi primim. În mod normal şi legal nu mai sunt locuri libere la penitenciar. Proiectul de lege este super ca iniţiativă, dar modelul românesc în care este făcut nu corespunde cu cel al nemţilor, francezilor. Prin acest proiect nu se va reuşi o adevărată degrevare a penitenciarelor. Nu este mai bine să le punem cipuri deţinuţilor, dar în acelaşi timp să dea şi cu sapa, dacă vrem să-l resocializăm? Înţeleg că o persoană a făcut o faptă rea societăţii şi încerc să-l resocializez, însă dacă îl ţin închis într-o vilă i-aş întreba pe iniţiatorii proiectului unde este resocializarea? Să luăm cazul Gegi Becali. Dacă îl ţinem trei ani în casă, fără să aibă voie să o părăsească, el va încerca să scape şi nu îl condamn. E aceeaşi senzaţie ca atunci când un om pleacă o lună în concediu şi apoi vrea să revină la muncă pentru că i se face dor de anumite persoane. Dacă un deţinut stă acasă şi îi mai şi limitezi vizitele în mod legal, în cele din urmă va sări gardul. Mergând la un punct de lucru ar avea contact cu oamenii, ar munci şi i-ar trece timpul mai uşor. Nu ar fi mai bine aşa? Am constatat că persoanele private de libertate din regim deschis, semideschis, care ies la muncă, nu creează aşa de multe probleme decât ceilalţi. Cei care nu ies la muncă, la activităţi, se bat, se înjură, stau zi de zi în aceeaşi încăpere, cu aceiaşi colegi de cameră. Cei care ies la muncă, se exteriorizează şi apoi vor să se odihnească.

Rep.: Câţi deţinuţi au cerut să fie transferaţi în altă cameră pe motiv că nu-şi mai suportă colegii?

G.D.D.: Există şi astfel de solicitări. Vor să fie mutaţi în altă cameră, în alt penitenciar. Sunt deţinuţi din regim închis şi vor la regim deschis sau semideschis, pentru că vor să-şi schimbe stilul de viaţă, vor să muncească. Sunt şi persoane cărora le place să stea închişi, între patru pereţi, dar vorbim de excepţii şi nu de reguli.

Rep.: Ce categorii de deţinuţi ar putea să facă arest la domiciliu?

G.D.D.: Este greu de spus. Probabil că persoanele închise pentru neplata pensiei alimentare, furturi, accidente rutiere. Există condamnări pentru accidentele rutierele care ajung şi la patru ani. Sunt persoane care spun că au plătit pensie alimentară până la un punct şi dacă nu au mai avut de unde să scoată bani, au sistat plata. Pentru o astfel de persoană care s-a străduit să plătească o perioadă respectiva pensie alimentară, aş pune accent pe munca în folosul comunităţii. Partea proastă este că în România se fac proiecte de lege fără să se ţină cont de nevoile societăţii. Proiectul de lege nu se referă strict la Gigi Becali sau Adrian Năstase, ci pentru alte câteva mii de persoane. Trebuie să gândim că prin plecarea unor deţinuţi din penitenciar statul va beneficia de avantaje, iar banii economisiţi vor putea fi direcţionaţi către salarii, pensii, autostrăzi, iar Becali, Năstase şi alţi deţinuţi vor fi puşi să muncească pentru societate. Există şi posibilitatea graţierii, amnistiţia colectivă, în baza unei legi, dar niciodată nu se va recurge la aceaste variante pentru că mereu va exista un Becali, un şmecher. Dacă Becali a fost exclus din proiect, pentru că este recidivist, de ce nu se aprobă proiectul?

Alexandra VASILE