În România încă se face educație cu nuiaua: Un copil din doi este lovit în familie

Datele unui studiu lansat luni de Organizația Salvați Copiii România arată o incidență mult mai mare a aplicării pedepselor fizice în familie (46%), în comparație cu cea recunoscută de părinți (28%). Un copil din doi este lovit în familie, 18% dintre copii se culcă flămânzi, 5% dintre copii sunt supuși abuzurilor fizice în școli și crește incidența abuzului sexual în afara familiei.

Aproximativ 3% dintre părinți afirmă că, în ultimul an, copilul lor a fost victimă a abuzului sexual, în aproape două treimi dintre cazuri agresorul fiind o persoană necunoscută, iar 2,9% dintre adolescenți au declarat că au fost obligați să întrețină relații sexuale împotriva voinței lor, situație care confirmă nivelul acut de subraportare a abuzurilor sexuale comise asupra copiilor.

Deși în scădere, acte de violență comise asupra elevilor de către personalul din școli reprezintă 5% din declarațiile copiilor, iar abuzurile emoționale 22%.

Fenomenul foametei îndurate de copiii români se păstrează la un nivel inacceptabil pentru o țară a Uniunii Europene, unul din cinci copii (18%) declarând că i se întâmplă să meargă la culcare flămând, în timp ce furturile comise pentru a mânca au rămas la același nivel ca în 2013 (2%).

Cu toate că majoritatea copiilor (94%) spun că se simt în siguranță în familie și doar 3% afirmă că niciodată nu se simt în siguranță acasă, din răspunsurile primite de la copii rezultă o incidență mult mai mare a aplicării pedepselor fizice (46%), în comparație cu cea recunoscută de părinți (28%), atât în ceea ce privește formele „ușoare”, cât și ceea ce privește formele severe. De asemenea, analiza pune în evidență faptul că 10% dintre copii preferă să părăsească familia de teama pedepselor, pentru 2% acest lucru întâmplându-se des și foarte des, scrie stiripesurse.ro

Prin comparație cu rezultatele studiului similar din 2013, se remarcă o creștere semnificativă a procentului părinților care recunosc incidența abuzului sexual asupra copilului lor (de la 0,5% la 3,2%). Totuși, Consiliul Europei estima în 2020, în Raportul referitor la punerea în aplicare a Directivei 2011/36/UE privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, că, în Europa, 90% dintre cazurile de agresiune sexuală asupra copiilor nu ajung în atenția poliției ori a instanțelor judecătorești.

Gabriela Alexandrescu, Președinte Executiv Salvați Copiii România, atrage atenția asupra repercusiunilor pe termen lung ale diferitelor forme de abuz asupra copilului: „Un copil care se dezvoltă emoțional într-un climat marcat de frică și de emoții negative va dezvolta traume în viața de adult. Este important să recunoaștem semnele abuzului și să intervenim, pentru ca acesta să nu lase semne de nevindecat”.

Studiul arată că 56% dintre părinți au declarat că-și pedepsesc copiii dacă greșesc (des, 23%, și în situații excepționale, 34%), iar 44% au afirmat că nu apelează niciodată la pedeapsă. Totuși, doar 31% dintre copii au răspuns că nu sunt niciodată pedepsiți acasă. Pedepsele înseamnă restricționarea accesului la telefonul mobil (22%), restricționarea ieșirilor la joacă, afară, cu prietenii (7%) sau a accesului la calculator/tabletă/internet (8%) și la televizor (5%), mustrări verbale, ceartă (5%); lipsa banilor de buzunar (3%); obligativitatea de a citi sau de a face lecții suplimentare (3%); pedepse corporale (1% ) și obligația de efectuare a unor treburi casnice (1%).

În ceea ce privește lovirea cu mâna, un copil din 10 (10%) se confruntă cu această formă de abuz fizic des sau foarte des.

Îngrijorătoare sunt pedepsele care presupun punerea în genunchi a copiilor (5%), arsurile provocate cu diverse obiecte (țigara, fierul de călcat sau apă clocotită) (1%) și internarea în spital ca urmare a bătăii (1%).

Retragerea privilegiilor este metoda de disciplinare preferată a părinților (57%), iar jumătate dintre aceștia consideră oportună folosirea agresiunilor verbale.

Atunci când sunt pedepsiți, copiii trăiesc stări de tristețe (38%), vinovăție (29%) și nefericire (28%). 6% dintre copii afirmă că se simt lipsiți de apărare atunci când sunt pedepsiți, 3% declarând chiar că se simt părăsiți. De asemenea, copiii afirmă că suferă în tăcere (43%), plâng sau vorbesc cu cineva (36%) și doar 8% dintre respondenți indicând că, atunci când sunt pedepsiți, își închipuie că se răzbună.