Interviu cu OLIMPICII de la CERNAVODĂ, care şi-au dat liceul în JUDECATĂ

Olimpicii de la Cernavodă care au trăit momente de chin în ultimii doi ani de liceu au acceptat să „facă lumină” în povestea lor și să detalieze ceea ce au simțit când totul părea să fie împotriva lor și a viitorului pe care și-l doresc. Ce s-a întâmplat în Spania, cum au ajuns să aibă mediile scăzute la purtare și cum au ajuns să dea în judecată unitatea de învățământ, vă vom detalia în rândurile de mai jos.

Un stagiu de practică al unor elevi de la Liceul Axiopolis din Cernavodă s-a încheiat în instanță. Comportamentul total inadecvat al directoarei și dorința de corectitudine a părinților i-a făcut pe aceștia să apeleze la instanță pentru a face lumină în cazul de față. Și, ce să vezi, instanța le-a oferit câștig de cauză iar liceul este bun de plată acum. După toate aceste întâmplări, cei doi băieți, olimpici, au acceptat, în puținul timp liber pe care îl au, să-și expună public părerea în cadrul cotidianului Replica de Constanța, legat de tot ce au trăit.

Cine sunt cei doi olimpici pasionați de robotică și cum au ajuns să iubească acest domeniu

Cu părere de rău uitându-se în trecut însă cu extrem de multă speranță în viitor, cei doi, Teodor Cătălin Geambașu și Cosmin Negoiță, actuali studenți, sunt acum fericiți că totul s-a încheiat cu bine și că s-a demonstrat că adevărul primează în orice. Cum au ales acest domeniu, ne explică chiar ei în râdurile de mai jos: „Mă numesc Geambașu Teodor-Cătălin, am 18 ani și am absolvit Liceul Tehnologic „Axiopolis” Cernavodă, în prezent fiind student la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” Iași, la Facultatea de Inginerie Electrică, Energetică și Informatică Aplicată, secțiunea Inginerie Electrică. Am fost admis la Facultatea de Mecanică, secțiunea Mecatronică și Robotică dar destinul a vrut sa fiu inginer electric. Electricitatea, electronica și robotica m-au pasionat de mic, de pe vremea când începusem să fac diferite proiecte, diverse motoare electrice. Concursul FTC a venit ca o mănușă pentru mine combinând toate pasiunile într-una singură și anume robotica” a declarat Teodor-Catalin Geambașu, unul dintre olimpici.

Celălalt tânăr a ales să își contiune studiile la Universitatea Politehnică din București. „Sunt Negoiță Cosmin, am 19 ani și am absolvit și eu Liceul Tehnologic „Axiopolis” Cernavodă, în prezent fiind student la Universitatea Politehnică București – la Facultatea de Inginerie Industrială și Robotică, Secțiunea Robotică. Ce m-a făcut să aleg acest domeniu? În perioada de timp în care am lucrat la construcția robotului mi-am dat seama că am o pasiune pentru asa ceva. Văzându-l în acțiune, cât de bine a evoluat și cât de departe a ajuns, am fost determinat ulterior să continui pe aceeași specializare, de aceea am și ales Facultatea de Robotică din cadrul UPB” a declarat Cosmin Negoiță, cel de-al doilea tânăr olimpic.

Ce a însemnat pentru cei doi stagiul de practică din Spania

Felul în care au vorbit cei doi despre ce a însemnat acest stagiu de practică, face pe oricine să realizeze cât de mult contează să faci ceea ce îți dorești și ceea ce îți place, în viață. „Pentru noi, perioada de practică din Spania a reprezentat o oportunitate clară de ascensiune atât emoțională, cât și profesională. Am fost selectați în urma unor concursuri atât practice cât și orale, urmând apoi să susținem un interviu. Când am aflat că am trecut cu brio de toate probele și că în sfârșit avem cu adevărat șansa de a merge mai departe, am fost loviți de un val de fericire combinată cu determinare și nerăbdare. Această șansă a reprezentat poarta către un mediu european real de muncă, fapt care ne-a maturizat și responsabilizat, în sensul bun” au spus băieții.

Stagiul din Spania – perioada de formare profesională și... morală

Despre perioada de trei săptămâni petrecute în cadrul stagiului de practică cei doi ne-au povestit cu drag dar și cu o oarecare tristețe, în glas, reamintindu-și momentele petrecute și... frigul îndurat. „Stagiul în sine a fost super. Șansa de a „trăi” împreună cu colegii, posibilitatea de a ne descurca oarecum independent, să ne întreținem, să gătim, să mergem la „muncă” au reprezentat motivele principale de bucurie. Săptămânile de practică au fost super, totul a mers în armonie și astfel am avut timp să lucrăm la tot felul de proiecte din care am învățat numeroase chestii, printre care se numără și efectuarea unui videoclip de tip colaj cu poze/videoclipuri nemaipomenite înalnite de-a lungul stagiului de practică. În legatură cu cazarea, într-adevar am stat în frig. Totul a început încă de la plecarea din țară. Noi știam că trebuie să stăm într-o altă cazare, una complet diferită de cea în care am fost cazați cu adevarat, evident fără să ni se spună că a fost schimbată, acest lucru l-am aflat noi în momentul în care am intrat efectiv în apartament. Odată ajunși acolo, am sesizat că este cu totul altceva. Condițiile erau considerabil mai slabe, în camere era frig, eram nevoiți să stăm în permanență cu gecile pe noi. Apa caldă era în general inexistentă, deoarece boilerul funcționa la 1/3 din capacitate și se golea instant, având în vedere ca eram 11 care stăteam la rând la o singură baie, căldura se dădea doar într-un interval fix, dar la o oră după oprirea acesteia era iarăși foarte frig, întrucât geamurile erau cu rama de lemn și nu izolau deloc cum trebuie. În afară de asta, am fost nevoiți să stăm 11 băieți într-un apartament relativ mic, stând între 2 și 5 în cameră. Am rezistat deoarece nu am avut de ales, totul era „perfect”, sau asa ni s-a spus, „doar nouă ni se părea că nu sunt condiții optime” a declarat Teodor-Cătălin Geambașu.

Au „îndrăznit” să le povestească părinților ce li s-a întâmplat...

Unul dintre băieți a și răcit destul de serios, după cum spun aceștia, și nu a primit niciun fel de ajutor. Într-un final au ajuns acasă și le-au povestit părinților, așa cum este și normal, și partea mai puțin plăcută din practică. Drept urmare, s-au ales cu nota scăzută la purtare. „Întoarcerea acasă a fost un lucru mult așteptat, eu personal număram zilele și sunt sigur că nu eram singurul. Deși totul ca și experiență de practică într-un mediu european a fost super, condițiile de cazare combinate cu faptul că eram acuzați constant și că se intra în cameră peste noi să se afle „ce facem” au dus la această nerăbdare de a ajunge acasă.

... și s-au trezit cu media scăzută la purtare

Nota scazută la purtare a fost deoarece am „îndrăznit” să ne sunăm părinții și să ne „plângem” de condițiile improprii (cel puțin spus) de cazare. Inițial am vrut să ignorăm toate astea, să ne bucurăm de această experiență, dar deoarece am răcit violent și făceam febră, tușeam foarte tare și abia vorbeam, m-am panicat și am sunat-o pe mama, care a „îndraznit” să se plângă că băiatul ei are o problemă, deși doamnele coordonatoare în mare parte susțineau că exagerez. Astfel, când am ajuns, nota ne-a fost scazută în baza unui referat subiectiv întocmit de doamnele însoțitoare, care s-a dovedit a fi complet eronat și lipsit de motive reale de sancționare, fapt dovedit prin câștigul de cauză de care am avut parte în instanță, atât în fond, cât și în recursul cerut de liceu. Deși în cadrul probei de concurs în baza realizărilor personale din etapa de admitere de la facultate am obținut media de 9.38, media mea finala de admitere a fost doar 8.20, „datorită” acelui 7 „minunat” pe care l-am obținut la purtare!” a spus Cosmin Negoiță.

Clasa a 12-a... un calvar

Când pentru unii elevi, clasa a 12-a este cea mai importantă în formarea profesională și morală, pentru cei doi a fost un adevărat calvar în care au fost înjosiți și considerați „derbedeii” liceului, fapt, total neadevărat. „Clasa a 12-a a fost un calvar, sincer să vă zic. Există o limită emoțională la care poți rezista, pe care o simte fiecare elev când este pus în fața unui examen de proporțiile Bacalaureatului. Acum, imaginați-vă cum ma simțeam eu, având atat BAC, liceu, meditații, ridiculizarea colegilor și marginalizarea noastră de către ei, faptul că străinii mă făceau „golanul ala de la liceu” când treceam pe strada pe lânga ei, afirmațiile „amuzante” și ironice pe care le mai scăpau profesorii din când în când, faptul că am fost privat de drepturi precum bursa de studii, bursa de la primărie, două tabere în robotică (toate câștigate prin muncă asiduă, prin nopti dormite pe „rogojină” în atelier, lângă robotul nostru), presiunea că nu vom câștiga în instanță și vom fi și mai agresați sub diferite forme, și multe alte „detalii” la care am fost partași de-a lungul anului. Vă spun sincer că nu mai aveam tăria de caracter să continui, și dacă nu eram susținut de părinți și de domnul Dumitrescu (adevaratul nostru tutore de la robotică) nu știm ce am fi făcut. Nu mai aveam curajul nici să ies din casă. De ce aș fi făcut asta? Să fiu iarăși ridiculizat? Nu, mulțumesc” a mai adăugat Cosmin.

Cosmin Negoiță

Și-au dat școala în judecată și au câștigat

Celor doi băieți, elevi premianți și olimpici, le-au fost alături părinții, care au crezut în ei și au știut că aceștia sunt victime ale nedreptății, așa că nu s-au oprit și au mers până în instanță, acolo unde, ce să vezi, le-a fost dat câștig de cauză. Ce au simțit băieții când au aflat că sentința definitivă a fost în favoarea lor, a fost fericire pură. „Nu am avut nicio secundă speranța de a învinge sistemul, dar m-am simțit ușurat de o povară latentă, care părea a nu se mai termina, în momentul vederii rezultatului final. Sfatul meu sincer este - dacă stiți că aveți dreptate și/sau că sunteti inocenți, nu vă lăsați sfâșiați de un regim de austeriate, cereți-vă drepturile, dacă toți vom face asta, situațiile de genul vor dispărea eventual, ducându-se unde le este cu adevărat locul: într-un tablou pe care noi îl numim „trecut”!” a conchis Teodor Cătălin Geambașu.

Povestea văzută din ochii părinților o puteți citi aici:Trei OLIMPICI din CERNAVODĂ și-au dat școala în JUDECATĂ și au CÂȘTIGAT!

Diana BERECHET