Învăţământ gratuit? CE MINCIUNĂ! Părinţii şi educatorii, SPONSORII unui sistem care nu se mai face bine

Ministrul Învăţământului, Liviu Pop, a bifat de dată recentă o întâlnire cu peste 400 de educatori şi profesori din învăţământul preuniversitar. A fost prezentă şi Ecaterina Andronescu, fost ministru cu experienţă într-ale comunicărilor, spre deosebire de Liviu Pop. O ajută mult participările la diverse emisiuni politice, chiar dacă nu are soluţii, ci doar discursuri mobilizatoare, de genul „haideţi să cultivăm patriotismul, să nu ne mai plece copiii peste hotare”.

Dincolo de luările de cuvânt, multe dintre ele lipsite de substanţă (din partea celor care se presupune că sunt la putere şi fac eforturi pentru a schimba în bine sistemul de educaţie), actualul ministru Pop s-a făcut remarcat prin „butonarea” telefonului în timp ce o educatoare atrăgea atenţia asupra unor probleme.

Pus în faţa microfonului, într-un soi de dialog cu educatoarea care doar ce afirmase că, dacă era mai tânără, pleca şi ea în afara ţării, Liviu Pop a găsit de cuviinţă să răspundă că: „Tot ce aflăm încercăm să soluţionăm. Nu putem ceea ce n-am făcut timp de 27 de anisă o facem puşcând din degete”. Cam aceasta este abordarea noului ministru devenit deja celebru pentru gafe şi greşeli de limbă română.

Chiar dacă sunt slabe şanse ca cineva să îl trezească la realitate şi să îi explice că lucrurile se fac „pe genunche” în ministerul domniei sale, cu largul său concurs, aducem în atenţia opiniei publice următorul apect: banii pe care fiecare profesor îi alocă (din propriul buzunar) pentru clasă. Adică, dincolo de veşnica şi arhi-cunoscuta problemă a banilor pe care părinţii îi dau, an de an, pentru educaţia „gratuită” la stat (de la manuale la fondul clasei etc.), şi dascălii fac eforturi financiare.

Din salariile lor, mulţi dintre profesori achiziţionează materiale didactice pentru clasă, fac copii xerox pentru diverse teste, amenajează clasa acolo unde sponsorizările părinţilor nu ajung. O întrebare pe acest subiect, lansată în mediul virtual, a stârnit cadrele didactice, care s-au întrecut în a explica pe ce anume dau bani din propriul buzunar, numai să fie bine la clasă: „Depinde de cadrul – eu am cheltuit 200 de lei fiind dirigintă la clasă de gimnaziu, dar colega mea, care e învăţătoare, a cheltuit peste 500 de lei, majoritatea pentru amenajarea clasei. Nu mai vorbesc de muncă”;

„Vreo 150 de lei numai pe xerox, apoi mi-am cumpărat imagini, CD-uri, doar-doar să îi captez pe elevi. În total, vreo 350 de lei”; „În funcţie de necesităţi.... cam 500 de lei plus xerox!”. Iar comentariile nu se opresc aici, existând însă şi persoane care au opinat că este ori exces de vocaţie…ori… prostie ca un dascăl să dea bani din propriul buzunar pentru materiale didactice la clasă ori alte asemenea.

Imediat, profesorii au răspuns, susţinând că fără astfel de cheltuieli nu reuşesc să motiveze elevii să fie atenţi la ore ori nu reuşesc să organizeze o testare la clasă în condiţii optime. „Vremurile când scriai doar la tablă cu creta s-au dus... Elevul trebuie să înţeleagă ce îi ceri la testare. Să îi pui întrebările pe foaie direct, nu să stea să transcrie ori să îi dictezi... Credeţi că vor fi atenţi când scrii la tablă?”, ne-a explicat un dascăl din Constanţa.

Problemele din sistem încep însă chiar de la învăţământul preşcolar. Cheltuielile părinţilor, ale educatorilor – mai puţin, la care se adaugă carenţele legate de igienă ori de alimentaţie. „Cum să amendez o grădiniţă pentru deficienţele depistate la bucătărie, când educatoarele pun mână de la mână să cumpere un mop, să facă minima curăţenie?”, comenta, de dată recentă, şeful Comisariatului Judeţean pentru Protecţia Consumatorului Constanţa, Horia Constantinescu.

Comentariul acestuia venea în contextul controalelor demarate de CJPC în grădiniţe. După episodul „grădiniţa”, costisitor după cum ştiu toţi părinţii, urmează „învăţământul gratuit” la stat, care... numai gratuit nu e! Cheltuiala cu manuale, cheltuiala cu fondul clasei şi aşa mai departe. Desigur, ministrul Pop ar trebui să ştie toate acestea şi să vină cu un plan de revitalizare a sistemului, altul decât „manuale de sport” cu enormităţi şi greşeli gramaticale.

Între timp, de notat şi faptul că la Constanţa a debutat proiectul şcolar-educaţional „România în sărbătoare”, anunţat cu gravitate şi solemnitate pe Facebook. Nu contestăm importanţa proiectului, ci doar îi sugerăm inspectorului general şcolar Petrică Miu să se dedice şi celorlalte probleme din învăţământul constănţean.

Alexandra CUCU