Istoria consumului de cafea, de la ibric la filtru

Istoria consumului de cafea, de la ibric la filtru

Milioane de oameni din întreaga lume își încep ziua cu o ceașcă de cafea. Cu toate acestea, modul în care o beau pot varia foarte mult. Unii preferă espressoarele, alții adoră presa franceză, iar unii se descurcă cu cafeaua instant. Există însă multe alte modalități de a savura o ceașcă de cafea, iar majorității pasionaților le place să creadă că metoda lor este cea mai bună.

Cu toate acestea, cafeaua are o istorie mult mai indelungata decât cafenelele și aparatele Nescafe Dolce Gusto. De fapt, oamenii beau cafea de sute de ani, dacă nu mai mult, preparată prin metode pe care le-am putea recunoaște și astăzi, dar care se simt mai mult ca istorie antică. Așadar, să aruncăm o privire la modul în care a evoluat tehnologia consumului de când cafeaua a devenit populară în urmă cu peste 500 de ani.

Cafeaua turcească

Rădăcinile cafelei ca marfă comercializată la nivel mondial încep în secolul al XIII-lea pe peninsula Arabică. În această perioadă, modul tradițional de preparare a cafelei a fost scufundarea cafelei măcinate în apă caldă, un proces care putea dura oriunde de la cinci ore până la jumătate de zi (în mod clar nu este cea mai bună metodă pentru persoanele on-the-go). Popularitatea cafelei a continuat să crească, iar până în secolul al XVI-lea, băutura și-a făcut drum spre Turcia, Egipt și Persia. Turcia este însă originea primei metode de preparare a cafelei, metoda Ibrik, care este folosită și astăzi.

Metoda Ibrik își ia numele de la vasul mic, un ibrik (sau cezve), care este folosit pentru a prepara și a servi cafea turcească. Acest vas mic de metal are un mâner lung pe o parte folosit pentru servire, iar cafeaua, zahărul, condimentele și apa sunt toate amestecate împreună înainte de preparare.

Pentru a face cafea turcească folosind metoda Ibrik, amestecul de mai sus este încălzit până când este la un pas de fierbere. Apoi este răcit și încălzit de mai multe ori. Când este gata, amestecul este turnat într-o ceașcă pentru a fi savurat. În mod tradițional, cafeaua turcească se servește cu spumă deasupra. Această metodă a revoluționat prepararea cafelei pentru a fi mai eficientă în timp, transformând cafeaua într-o activitate de fiecare zi.

Vase Biggin și filtre de metal

Cafeaua și-a făcut drum spre Europa în secolul al XVII-lea, când călătorii europeni au readus-o cu ei din Peninsula Arabică. În curând a devenit o băutură populară, iar cafenelele au apărut în toată Europa, începând din Italia. Aceste cafenele erau locuri de adunare socială, într-un mod similar cu felul în care sunt utilizate și astăzi.

În aceste cafenele, metoda principală de preparare a cafelei au fost vasele de cafea. Cafeaua măcinată era introdusă în interior și apa era încălzită până chiar înainte de punctul de fierbere. Vârfurile ascuțite ale acestor vase au ajutat la filtrarea zațului de cafea, iar fundul lor plat a permis o absorbție de căldură suficientă. Pe măsură ce vasele de cafea au evoluat, la fel au făcut și metodele de filtrare.

Istoricii cred că primul filtru de cafea a fost o șosetă; oamenii turnau apă fierbinte printr-o șosetă umplută cu cafea. Filtrele de pânză au fost utilizate în această perioadă, deși erau mai puțin eficiente și mai costisitoare decât filtrele de hârtie. Acestea nu vor deveni populare decât cu aproximativ 200 de ani mai târziu.

În 1780 s-a lansat „Mr. Biggin”, devenind astfel primul producător comercial de cafea. A încercat să îmbunătățească unele dintre defecțiunile filtrării prin pânză, cum ar fi drenajul deficitar.

Vasele Biggin sunt vase de cafea cu trei sau patru părți în care se așază sub capac un filtru de staniu (sau țesătură). Cu toate acestea, datorită metodelor de măcinare a cafelei ale vremii, apa curgea uneori chiar prin cafea, dacă măcinarea era prea fină sau prea grosieră. Vasele Biggin și-au croit drum spre Anglia 40 de ani mai târziu. Acestea sunt încă folosite astăzi, dar sunt mult îmbunătățite față de versiunea originală din secolul al XVIII-lea.

Aproape în aceeași perioadă a vaselor Biggin s-au introdus și filtrele metalice și sisteme îmbunătățite de filtrare. Un astfel de filtru era realizat din metal sau staniu, pentru a distribui uniform apa în cafea. Acest design a fost brevetat în Franța în 1802. Aceste invenții au ajutat să deschidă calea către moduri de filtrare mai eficiente.

Vasele Sifon

Cel mai vechi vas sifon datează de la începutul secolului al XIX-lea. Vasul cu sifon are un design unic care seamănă cu o clepsidră. Are două cupole de sticlă, iar sursa de căldură din cupola de jos determină presiunea să crească și să forțeze apa prin sifon, astfel încât

se poate amesteca cu cafeaua măcinată.

Percolatorul de cafea

La începutul secolului al XIX-lea, o altă invenție era percolatorul de cafea. Deși originile sale sunt contestate, prototipul percolatorului de cafea este creditat fizicianului american-britanic, Sir Benjamin Thompson.

Până în acest moment, vasele de cafea făceau cafeaua printr-un proces numit decoct, care este doar amestecarea cafelei cu apă clocotită. Percolatorul a îmbunătățit procesul prin crearea unei cafele care nu avea zaț, ceea ce înseamnă că nu trebuia filtrată înainte de a fi consumată.

Espressorul

Următoarea invenție notabilă în producerea cafelei, espressorul, a venit în 1884. Mașina espresso este încă folosită și astăzi și se găsește în aproape toate magazinele de cafea. Un italian pe nume Angelo Moriondo a brevetat primul espressor din Torino, Italia. Dispozitivul său folosea apă și abur presurizat pentru a face o ceașcă puternică de cafea într-un ritm accelerat. Cu toate acestea, spre deosebire de espressoarele cu care suntem obișnuiți astăzi, acest prototip a produs cafea la vrac, în loc de o ceașcă mică pentru un singur client. De ce Nescafe Dolce Gusto, simplu, pentru ca are o multime de avantaje!

Presa franceză

După nume, s-ar putea presupune că presa franceză își are originea în Franța. Cu toate acestea, atât francezii, cât și italienii susțin că această invenție le aparține. Presa franceză funcționează prin amestecarea apei calde cu cafea măcinată grosier. După ce s-a înmuiat câteva minute, un piston metalic separă cafeaua de zaț, făcând-o gata de turnare.

Cafea instant

Poate chiar mai simplă decât presa franceză este cafeaua instant, care nu necesită niciun aparat. Prima „cafea instant” poate fi găsită încă din secolul 18 în Marea Britanie.

În ciuda gustului amar, cafeaua instant a crescut în popularitate în timpul ambelor războaie mondiale datorită ușurinței sale de utilizare. În anii '60, oamenii de știință ai cafelei au putut să mențină gustul bogat al cafelei printr-un proces numit înghețare uscată.

Filtrul de cafea comercial

Oamenii folosesc filtrul de cafea încă de când au început să se bucure de băutură, chiar dacă acesta era o șosetă sau o bucată de pânză. La urma urmei, nimeni nu-și dorește zaț de cafea vechi plutind în ceașcă. Astăzi, multe aparate comerciale de cafea folosesc filtre de hârtie, ce și-au făcut debutul în 1908.

Melitta Bentz, frustrată de curățarea reziduurilor de cafea din oala din aramă, a folosit o pagină din caietul fiului ei, a umplut-o cu cafea măcinată, apoi a turnat încet apă caldă.

Filtrul de cafea de hârtie nu este doar mai eficient decât pânza, dar este mai ușor de utilizat, de unică folosință și igienic. Astăzi, Melitta este o companie de cafea de un miliard de dolari.