Istoria de peste jumătate secol Stației de Meteorologie Hârșova

Oraşul Hârşova este poziţionat în zona sectorului "Bălţile Dunării", aproape de confluenţa Braţului Borcea cu Dunărea, în vestul Podişului Casimcei - subunitate a Podişului Dobrogean. Podişul Casimcei s-a dezvoltat pe roci străvechi - şisturile verzi, motiv pentru care se spune că este cel mai vechi pământ românesc.

În zona Hârşova cel mai interesant este faptul că, din podiş se ramifică spre Dunăre fâşii de pământ înalte ca nişte promontorii, în trecut bine împădurite. Aceste dealuri se termină brusc la întâlnirea cu fluviul Dunărea, prin abrupturi stâncoase numite de localnici canarale, ce conferă zonei un aspect peisagistic deosebit. Rezervaţia naturală “Canaralele de la Hârşova” reprezintă un monument al naturii şi este o arie protejată de interes naţional. Nu departe de această zonă pitorească se află staţia meteorologică de la Hârşova. Albia fluviului Dunărea se află la mai puţin de 1 km spre sud. În jurul staţiei meteorologice, o pondere foarte mare o reprezintă terenurile arabile, urmate de livezi, viţă de vie şi păşuni.

Staţia Meteorologică Hârşova a intrat în funcţiune la data de 20 aprilie 1953. În arhive s-au găsit date meteorologice şi mai vechi, deci la Hârşova s-au mai efectuat observaţii meteorologice şi înainte de această dată. Primul sediu al staţiei a fost pe strada Şcolii, într-o clădire ce aparţinea administraţiei locale. In prezent staţia are clădirea ei situată la ieşirea din oraşul Hârşova, pe şoseaua Constanţei, unde funcţionează din data de 15 noiembrie 1960. Clădirea este din cărămidă, acoperită cu ţiglă, are birou, cameră pentru arhivă şi alte utilităţi, condiţiile de lucru în prezent fiind foarte bune.

Sorin HULUBEI