Lovitură năucitoare primită de Augustin Lazăr! Daniel Morar renunţă la premiul primit din partea GDS!

Procurorul general Augustin Lazăr şi cei care încearcă să minimalizeze implicarea sa ca procuror comunist în ţinerea dizidenţilor anticomunişti în puşcăria Aiud primesc o lovitură dură, notează luju.ro.

Judecătorul Daniel Morar de la Curtea Constituţională a României a trimis marţi, 16 aprilie 2019, o scrisoare deschisă în care anunţă Grupul pentru Dialog Social că renunţă la premiul pe care l-a primit din partea acestui ONG în 2011. Motivul: decizia GDS de a-i acorda lui Augustin Lazăr premiul pentru anul 2018, în pofida dezvăluirilor despre trecutul acestuia. Scrisoarea lui Daniel Morar este cruntă atât pentru Augustin Lazăr, cât şi pentru GDS. Judecătorul CCR nu îi gaseste nicio scuză lui Augustin Lazar, despre care afirma că a cauţionat un sistem represiv din calitatea sa de procuror comunist. Morar subliniază că Lazăr a ales să devină procuror ştiind care vor fi consecinţele unei asemenea activităţi într-un regim comunist. În plus, Morar îl acuză pe Lazăr că a păstrat tăcerea în legătura cu trecutul său, refuzând să demisioneze atunci când au ieşit la iveală detaliile despre implicarea sa ca procuror comunist în ţinerea în Penitenciarul Aiud a opozanţilor regimului Ceauşescu, mai arată luju.ro.

Iată scrisoarea deschisă a judecătorului CCR Daniel Morar:

”Stimati membri ai Grupului pentru Dialog Social (G.D.S.),

Decizia dvs. de a acorda premiul G.D.S. pe anul 2018 domnului procuror general Augustin Lazar m-a determinat sa reflectez asupra semnificatiei acestui premiu, acordat si subsemnatului in anul 2011, si sa va adresez aceasta scrisoare deschisa.

Incep prin a spune ca revolutia din decembrie 1989 m-a 'prins' in facultate, student la Drept, la Universitatea UBB din Cluj-Napoca, la varsta de 23 de ani, avand educatia intelectuala pe care mi-o permiteau cartile si lecturile disponibile intr-o societate inchisa. Odata cu aparitia organizatiei dvs, prima organizatie a societatii civile constituita legal dupa caderea dictaturii, si a Revistei 22, orizontul meu s-a deschis cum nu credeam ca este posibil. Urmaream asiduu revista pe care o editati si citeam cartile si articolele publicate de catre dvs. Aveam incredere in echilibrul si spiritul critic al opiniilor exprimate in cadrul G.D.S, 'grup independent, care nu se subordoneaza nici unei grupari politice si care refuza orice colaborare cu cei care au sustinut vechiul regim', asa cum se sublinia in actul de infiintare a organizatiei. Cu alte cuvinte, m-am format citindu-va pe dvs si pe alti teoreticieni ai 'societatii deschise'. Prin urmare, atunci cand G.D.S. mi-a acordat premiul in anul 2011, pentru 'modul in care, in pofida presiunilor politice, am asigurat eficienta, independenta si impartialitatea anchetelor de coruptie si frauda in dosare cu politicieni si alti functionari publici', am apreciat acest gest nu atat ca o recunoastere a meritelor si a realizarilor mele profesionale, in calitate de procuror-sef al Directiei Nationale Anticoruptie, cat, mai ales, ca o acceptare a faptului ca sunt format in spiritul valorilor civice pe care organizatia dvs le promova.

Tocmai de aceea, in contextul dezvaluirilor recente ivite in spatiul public cu privire la activitatea domnului Augustin Lazar ca procuror in perioada regimului comunist, surprinderea mea a fost cat se poate de mare atunci cand am aflat ca premiul G.D.S. pe anul 2018 a fost acordat acestuia, in pofida faptului ca activitatea dansului a presupus volens nolens, prin actele intocmite in dosarul disidentului anticomunist Iulius Filip, cautionarea regimului represiv. Din cate ne dam seama, domnul Augustin Lazar nu a fost un tortionar, insa nu este nici un inocent. Profesia de procuror in regimul comunist a ales-o in cunostinta de cauza si trebuia sa inteleaga care sunt consecintele unei asemenea activitati intr-un regim represiv. Avea de ales, chiar in conditiile acelor vremuri, mai ales ca erau anii 80, iar nu anii 50. Istoria ne arata ca actele de tortura in timpul regimurilor dictatoriale erau comise de regula de fortele de militie/politie, de catre ofiteri de siguranta/securitate sau de catre gardienii inchisorilor. Insa, tot istoria ne arata ca disidentii politici erau oprimati de catre autoritatile regimului, de regula, cu ajutorul magistraturii. Procurorii si judecatorii acestor regimuri politice erau cei care, potrivit legii, dispuneau trimiterea in judecata a oponentilor regimului si, respectiv, dispuneau condamnarea si incarcerarea acestora. Tot ei erau cei care cenzurau, intr-un fel sau altul, liberarea conditionata a detinutilor. Daca o faceau din convingere, din frica de Securitate ori din grija de a nu-si periclita cariera are mai putina importanta acum. Este insa tarziu sa vorbim despre responsabilitatea lor juridica. Ce este important de afirmat este ca nu erau inocenti.

Constatam, de asemenea, ca societatea romaneasca postcomunista nu a generat o dezbatere serioasa cu privire la rolul magistraturii in perioada 1945-1989 care sa fi evidentiat macar o 'culpa istorica' a judecatorilor si procurorilor. Aceasta insa nu face legitima dorinta unui procuror, care a cautionat intr-un fel sau altul un regim represiv, de a ocupa cea mai inalta magistratura in cadrul Ministerului Public, aceea de procuror general intr-o societate democratica in care, in plus, comunismul, ca regim politic, a fost condamnat. In conditiile in care domnul Augustin Lazar a pastrat tacerea cu privire la aceste aspecte ale carierei sale, macar in momentul in care ele au aparut in spatiul public ar fi trebuit sa-si prezinte demisia. Nu a inteles sa o faca, dar nu aceasta este vina dvs. 'Vina' dvs este ca, in aceste conditii, dupa tot ce stim/stiti acum si in pofida valorilor pe care le-ati promovat de-a lungul anilor, intelegeti sa ii acordati premiul G.D.S. Astfel, in opinia mea, premiul dvs inceteaza sa mai recompenseze o persoana care promoveaza valorile unei societati democratice si ale statului de drept.

Dintr-o alta perspectiva, apreciez ca valoarea nu trebuie vazuta acolo unde nu exista. Valoarea este un lucru in sine si nu se defineste doar prin raportare la non-valoare. Dincolo de motivarea oficiala a acordarii premiului domnului Augustin Lazar ('pentru merite deosebite in lupta anticoruptie'), inteleg, dintr-o luare de pozitie publica a unui membru G.D.S. ca premiul ii este acordat domnului Augustin Lazar pentru faptul ca 'a rezistat' ca nimeni altul in aceste vremuri. Da, dansul, personal, a rezistat. Insa Ministerul Public, statutul procurorilor, reputatia acestora au devenit mai fragile ca oricand in urma exercitarii mandatului sau. Procurorul general al Romaniei trebuie sa fie un lider responsabil si inteligent care sa-si exercite in asa fel atributiile incat, la finalul mandatului, sa nu predea aceasta institutie fundamentala a statului mai slaba decat atunci cand a preluat-o. Inconvenientele si dificultatile acestei functii publice nu sunt inerente doar acestor vremuri, insa procurorii generali ai Romaniei postdecembriste au reusit sa mentina sau sa consolideze statutul si rolul procurorului. Prin urmare, daca dorim sa evaluam corect lucrurile, consider ca esentiala nu este 'rezistenta' personala a domnului Augustin Lazar, ci efectele pe care le-a generat aceasta 'rezistenta' asupra Ministerului Public, cu consecinte asupra modului in care aceasta institutie isi indeplineste misiunea fundamentala, aceea a apararii ordinii de drept, a drepturilor si intereselor cetatenilor.

Stimati membri ai G.D.S.,

Rostul acestei scrisori nu este acela de a critica alegerea dvs., ci doar de a-mi justifica decizia de renuntare la premiul G.D.S. pe care mi l-ati acordat in anul 2011.

Bucuresti, 16 aprilie 2019

Cu stima,

Daniel Marius Morar”