Motivare CCR: Pensiile de serviciu nu constituie un privilegiu. Abrogarea afectează independența magistraților

CCR a publicat vineri motivarea Deciziei privind neconstituționalitatea legii privind eliminarea pensiilor speciale. Judecătorii CCR au declarat legea neconstituțională în ansamblul său și spune că „Parlamentului îi revine obligaţia de a constata încetarea de drept a procesului legislativ, iar, în ipoteza iniţierii unui nou demers legislativ, de a se conforma celor statuate prin decizia Curții”.

CCR explică în Decizie că au avut loc mai multe încălcări ale Constituției și că abrogarea pensiei de serviciu în cazul magistraților aduce atingere independenței acestora.

CCR mai spune că legea de abrogare a unor pensii speciale pornește de la o premisă contrară deciziilor Curții Constiuționale prin care s-a statuat în mod expres faptul că pensiile de serviciu nu constituie un privilegiu, scrie stiripesurse.ro

Extrase din decizia CCR:

- În situații precum cea din speță, respectiv atunci când Camera de reflecție a respins propunerea legislativă, iar Camera decizională a adoptat-o, Curtea a reținut că ”acest act de voință politică, concretizat prin votul de respingere al primei Camere, nu oferă Camerei decizionale posibilitatea de a face abstracție de scopul inițial al legii, de concepția și filosofia propunerii legislative, astfel cum se reflectă în obiectul de reglementare al legii”.

- Lipsa unei fundamentări temeinice a actului normativ în discuție determină, pentru motivele arătate, încălcarea prevederilor din Constituție cuprinse în art.1 alin.(5) potrivit cărora, «În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie», precum și ale art. 147 alin.(4) potrivit cărora deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii.”

- Or, reglementarea adoptată abrogă dispoziții cuprinse în mai multe legi, vizând numeroase statute profesionale, esențial diferite, al căror rol și importanță socială și/sau constituțională sunt stabilite de fiecare reglementare în parte, fără a propune nicio soluție sau normă legislativă care să înlocuiască sau să o coreleze cu sistemul legislativ în vigoare.

- ”Perspectiva” unei viitoare reglementări (”în termen de 6 luni”) stabilită în finalul legii, în sensul introducerii de pensii ”ocupaționale”, ”pentru fiecare categorie în parte” nu este de natură să ofere o soluție imediată, ci să confirme vidul de reglementare determinat de intrarea în vigoare a legii criticate. Practic, se abrogă normele referitoare la pensionare cuprinse în legi speciale care reglementează statutul judecătorilor, al procurorilor, al magistraților-asistenți, al personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor care funcționează în cadrul Insitutul Național de Expertize Criminalistice, al funcționarilor publici parlamentari, al membrilor corpului diplomatic și consular al României, al personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă, al personalului Curții de Conturi, al judecătorilor Curții Constituționale, al Avocatului Poporului, al persoanelor care au avut calitatea de șef al statului, stabilindu-se că în viitor (”în termen de 6 luni”) se va reglementa situația acestora, adică se vor supune Parlamentului ”legi specifice” pentru ”fiecare categorie în parte”, care să reglementeze ”schemele de pensii ocupaționale”. Prin acest mod de reglementare se creează, în mod evident, insecuritate juridică pentru toate categoriile vizate, și se creează o bulversare a acestui domeniu de reglementare.

- Curtea a constatat că abrogarea dispozițiilor referitoare la pensia de serviciu pentru magistraţi este contrară exigenţelor actuale pe care importante documente internaţionale le exprimă în mod direct cu privire la drepturile magistraţilor, în considerarea importanţei rolului acestora în apărarea statului de drept

- Independenţa justiţiei include securitatea financiară a magistraţilor, care presupune şi asigurarea unei garanţii sociale, cum este pensia de serviciu a magistraţilor”. În concluzie, Curtea a constatat că ”principiul independenţei justiţiei apără pensia de serviciu a magistraţilor, ca parte integrantă a stabilităţii financiare a acestora, în aceeaşi măsură cu care apără celelalte garanţii ale acestui principiu.” Cu referire la Decizia nr.20 din 2 februarie 2000, precitată, precum și la aspectele de drept comparat, Curtea a concluzionat că ”statutul constituţional al magistraţilor - statut dezvoltat prin lege organică şi care cuprinde o serie de incompatibilităţi şi interdicţii, precum şi responsabilităţile şi riscurile pe care le implică exercitarea acestor profesii - impune acordarea pensiei de serviciu ca o componentă a independenţei justiţiei, garanţie a statului de drept, prevăzut de art.1 alin.(3) din Legea fundamentală. Prin urmare, Curtea a constatat că dispoziţiile art.1 lit.c) din Legea privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor - prin care se elimină "pensiile de serviciu ale judecătorilor, procurorilor şi judecătorilor, respectiv magistraţilor asistenţi ai Curţii Constituţionale"- sunt neconstituţionale în raport cu principiul menționat

- Legea adoptată pornește de la o premisă contrară deciziilor Curții Constiuționale prin care s-a statuat în mod expres faptul că pensiile de serviciu nu constituie un privilegiu.