O presa gri

De când Vîntu a ajuns în arest, Realitatea Tv mă plictiseşte şi mai ceva ca înainte. Înţeleg reacţia emoţională a angajaţilor televiziunii, numai că ridicolul este la doi milimetri de toţi cei care comentează cum a fost rănit căţelul de la reşedinţa lui Vîntu, cum a devenit PDL partidul care ne bagă pumnul în gură şi cum vom fi cenzuraţi cu totul dacă nu schimbăm... ce naiba să mai schimbăm? A venit toamna, vor începe protestele, de ce ne-ar mai păsa de Vîntu când suntem fiecare cu problemele noastre, sincer mă doar în cot că guvernul e roşu, portocaliu sau gri. Iar partea cu partidul care ne pune pumnul în gură şi teroarea care devine generalizată... habar nu am, nu ştiu despre ce vorbeşte lumea asta. Dacă ar fi aşa o teroare, cum de îl văd zilnic pe Ponta exprimându-se, cum de rezistă jurnaliştii de la Realitatea zi de zi cu emisiuni despre nemulţumirile populaţiei? Guvernul a lovit, e drept, în presă, atunci când s-a decis să taxeze drepturile de autor. Ne plângem că ne doare la buzunar, dar, până la urmă, tot patronii de presă vor plăti, dacă vor fi în stare să o facă. Iar dacă nu, se mai închide un "inamic public" şi tot aşa. Se face curăţenie, ce atâta presă? Mai trebuie cineva să dea şi cu sapa. A patra putere în stat - presa, câinele de pază al democraţiei, toate acestea sunt deziderate din manualele de jurnalism, manuale pe care le citeam cu uimire încă din primul an de facultate. Ce scrie acolo... sincer, sună simpatic, dar practica demonstrează altceva. Iar lumea e într-o aşa schimbare, încât nici măcar regulile de bază nu le mai respectă nici unul dintre jurnalişti. Le ţinem minte, ca repere morale şi încearcăm să le respectăm din când în când. Asta nu ne face mai răi sau mai proşti, ne face să fim exact ca societatea din care facem parte. Suntem atât de... defecţi, încât ne lăsăm antrenaţi în războaie stupide, în convingeri sărite de pe fix. Cine crede că generalizarea aceasta e ruptă de realitate, e binevenit să demonstreze altceva. Din când în când, fiecare are câte o tresărire de orgoliu şi frânturi de idealism pe care le înghesuie pe o foaie, să se lumineze şi alţii şi să schimbe ceva, orice. Fie chiar şi canalul, de la ştirile gri-negre difuzate pe bandă rulantă de unii.