Partid nou, lacomii vechi

UNPR se lansa ca un partid cu gânduri de bine pentru popor, care nu voia funcţii, căruia îi era scârbă de practicile dinozaurilor din PSD şi aşa mai departe - nu îmi ajunge o pagină pentru "pomelnicul" de promisiuni de la "facerea" partidului -, asta până la proba contrarie. Liderul partidului, ministrul Oprea a ieşit ieri la rampă pentru a spune că remanierea guvernamentală a fost doar una politică şi a dojenit PDL că nu a luat în calcul şi faptul că UNPR are câţiva ministeriabili. Cu alte cuvinte... iată dovada că fiecare are doza lui de ipocrizie, iar în cazul politicienilor şi a partidelor politice... nici nu aveam de ce să ne facem grijă că nu există cu duiumul. Păi, acest minunat partid nou de reconstrucţie a României nu ne spunea el, la conceperea lui, că nu vrea puterea, că nu vrea decât să ajute, bla-bla-bla şi aşa mai departe?! E drept că ajutorul nu poate fi mai... cu vârf şi îndesat decât din poziţii înalte, doar că puţintică răbdare, monşer, că altminteri - domnule Oprea - ni se face scârbă nouă, celor care venim la vot, şi de noul tău partid. Ai să ajungi cu el nu prea departe, asta dacă te mai vedem vreo câţiva - mii - că te lansezi în declaraţii cu iz de şantaj la adresa unui PDL până peste cap băgat în "durerea" guvernării. Cel puţin eu, încă de la început, nu am avut încredere în "minunea" de nou partid, lansat cu discursuri "revoluţionare" de nişte oameni fugiţi dintr-un PSD care nu le mai oferea suficientă recunoaştere a valorii (?) pe care ei o reprezintă. În faţa oglinzii, da, sunt convinsă că se văd cei mai cei dintre politicienii naţiunii, în rest, nu dau dovadă decât că sunt... tot o apă şi un pământ. Iar dacă acest UNPR avea ceva de reproşat PDL, bunăoară că de ce nu îi mai dă un minister "de ros", ar fi putut să o comune în sânul întâlnirilor dintre liderii celor două partide. Dar, ori cele două partide n-au reuşit să se înţeleagă, ori PDL nu mai are timp să se gândească şi la o împărţeală cu UNPR. Lacomi cu toţii, ce să mai spun?