Poate premierul Mihai Tudose nu știe: toți suntem CĂLCAȚI ÎN PICIOARE la CJAS!

Prim-ministrul Mihai Tudose nu a călcat vreodată prin vreo casă de asigurări de sănătate, în calitate de asigurat la sistemul național de sănătate din țara noastră, nu de politician. Asta este impresia pe care a lăsat-o, după reacția pe care a avut-o în urma scandalului de la Casa de Asigurări de Sănătate Bihor.

Pentru cei care nu știu despre ce este vorba, povestea este următoarea: de aproximativ o lună, apropiații a doi bărbați imobilizați la pat se chinuie să obțină de la CJAS Bihor două adeverințe prin care să ateste că respectivii sunt asigurați. Dintr-un motiv sau altul, cardurile lor de sănătate au fost pierdute. Adeverințele respective sunt vitale, pentru că, după cum se știe, medicul de familie nu le eliberează nicio rețetă gratuită, nicio trimitere decontată pentru analize medicale, fără dovada de asigurat.

Așa că apropiații lor au tot dat telefoane sau au făcut drumuri la CJAS Bihor, fără succes însă. Au fost plimbați de la un ghișeu la altul, de la o angajată la alta, și li s-a tot cerut ba un document, ba altul. Într-un final, li s-a spus răspicat - și pe un ton răstit, sunt convinsă, că doar acesta este stilul: „Nu se poate, ori vine bolnavul, ori aduceți procură notarială!”. Ce puteau să mai facă? Sătui de atâtea piedici, au adus bolnavii pe tărgi, la CJAS, și i-au așezat pe podea, în fața ghișeelor.

Înjositor! O umilire ce cu greu poate fi transpusă în cuvinte! Să-i vezi pe bătrânii aceia, cum zac efectiv pe podea, printre picioarele altora, ce se feresc să nu îi calce, te umple de revoltă! Oameni, nu câini! Nici cu un câine nu te comporți așa, darămite cu o ființă umană, incapabilă să mai decidă asupra corpului său.

Reacția prim-ministrului Mihai Tudose a fost una de furie și i-a cerut ministrului Sănătății concedierea responsabililor de la CJAS Bihor.

„Domnul Bodog, credeți că mâine dimineață aș putea să aflu și eu cine nu mai lucrează în sistem începând de astăzi, de la Oradea? Am văzut niște imagini pe Digi 24 (...) înfiorătoare. Persoane cu handicap locomotor, aduse, abandonate practic pe un hol, la coadă la nu știu ce comisie a vieții, care să stabilească nu știu ce sau să le dea nu știu ce. Am vorbit acum două săptămâni, domnul ministru, despre reducerea birocrației, nu despre reducerea pacienților prin târâre pe jos pe acolo. Cine a făcut nenorocirea asta? Mâine dimineață îmi spui cine nu mai lucrează acolo, da? Că dacă așa a înțeles că reducem birocrația prin a-i aduce pe cei cu handicap locomotor să-i vadă, poate-l încurcăm, găsește o carieră în piața privată, da? Vă rog frumos. Nu trebuie să fie numai unul, poate sunt de vină mai mulți”, a fost mesajul premierului către ministrul Bodog, la începutul ședinței de Guvern de miercuri.

O reacție corectă, nu? Ați fi procedat la fel, nu-i așa? Da, probabil și eu aș fi tentată să spun că da, angajații de la CJAS Bihor trebuie concediați imediat. Doar că... în cazul acesta, ar trebui concediați cam 90% din angajații caselor de asigurări de sănătate!

S-a întâmplat la Bihor, dar am convingerea că dacă era Constanța, București sau Galați, sau orice alt oraș vreți, aceeași ar fi fost atitudinea angajaților, aceleași ar fi fost răspunsurile și bolnavii ar fi ajuns tot pe podea, ca niște animale. Problema nu este la trei sau cinci angajați, ci în întreg sistemul. O știu toate mamele copiilor cu cancer, cărora le-au secat lacrimile pe obraji de cât au plâns pe la uși, pentru o adeverință, un medicament decontat sau o operație într-un spital de peste hotare, singura salvare pentru micuții lor. Privesc disperate cum li se topesc copiii pe picioare, iar angajații statului le spun că medicamentele pentru ei fie nu se găsesc în țară, fie sunt prea scumpe și nu sunt decondate, fie trebuie să aștepte poate și o lună sau mai bine pentru ca nu știu ce comisie să le aprobe cererea. O știu și fiii care se luptă cu statul pentru sănătatea părinții lor. Pentru o operație de cataractă, de exemplu, statul decontează doar o mică parte din valoarea cristalinului, adică aproximativ 300 de lei. Adică cel mai ieftin cristalin și pe care medicii nu îl mai recomandă de mult. În realitate, în prezent, un cristalin costă undeva pe la 3.000 de lei. O avere pentru mulți. Acești suferinzi nu au ajuns să zacă pe podea în fața ghișeelor CJAS-urilor și să fie filmați de televiziuni, dar sunt și ei umiliți.

Hai să fim realiști! Pentru un dosar pentru o afecțiune gravă, CJAS-ul și orice instituție medicală, de altfel, cer tot felul de acte, și de multe ori oamenii nici nu mai înțeleg ce se vrea de la ei. Sunt plimbați de la un cabinet la altul, sunt trimiși înapoi după altă scrisoare medicală, pentru că specialistul a uitat să scrie un cuvânt! Iar programare, iar stat cu orele în fața ușii doctorului, unde de multe ori sunt certați. Deh, destui doctori au timp puțin, răbdare și mai puțină și pacienți mulți. Mai adăugăm și vreo două drumuri de la CJAS la ANAF, pentru alte adeverințe cum că asigurarea de sănătate este plătită și poate, poate (!) au scăpat de drumuri. Asta nu e tot o formă de umilire?!

Apoi, nu pot să nu remarc ironia situației: acum vreo lună, mai marii de la Casa Națională de Asigurări de Sănătate îi cereau premierului modificarea legislației și reducerea birocrației, după ce jurnalista Magda Vasiliu a făcut public calvarul prin care trece cu fiul ei, bolnav de cancer, și piedicile pe care i le tot pun angajații din sistemul de asigurări de sănătate. Altfel spus, angajații de la CNAS – aceeași instituție unde acum premierul cere demiteri! - îi transmiteau premierului că sunt legați de mâini de multe ori din cauza legislației și că trebuie făcut ceva în privința asta. Hm...

În concluzie, ce pot spune...de ani buni, cum se face puțin tam-tam pe ceva putred în sistem, se enervează puțin ba premierul, ba un ministru și cad două-trei capete. Și atât. Sistemul rămâne la fel de putred. Toți suntem călcați în picioare, într-o formă sau alta, la CJAS.