Răzvan Lucescu despre cum a trăit primul titlu de campion, cu PAOK: „Voiam să-mi iau ghiozdanul și să fug! Simt că pot călca pe nori”

Răzvan Lucescu, 50 de ani, a explicat ce feeling are după ce a devenit campion al Greciei și a spus că el vrea să continue cel puțin încă un sezon la PAOK.

Soare, puțin peste 20 de grade Celsius, o mare lină albastră, o terasă a hotelului "Makedonia Palace", doar una dintre proprietățile Savvidis, ticsită de vedete. Răzvan Lucescu și toată familia lui, câțiva fotbaliști, oameni ce-l opresc pe antrenorul campion pentru o poză. „Te rog, dacă vrei să facem o fotografie lângă mare, fă-o repede, că dacă prind oamenii de veste, facem poze până mâine”.

Un colț retras al terasei, o masă unde tronează trofeul de campion, iar în fața lui Ivan Savvidis și amicii uitându-se cu nesaț la bijuterie. Nepotul lui Răzvan, Lucio, se joacă alături de bunici, Mircea și Nely, marele Il Luce stă undeva în umbră, conștientizând că e momentul ca fiul său să strălucească.

- Domnule Lucescu, felicitări! Cum se simte un campion la câteva ore după succes și după o sărbătoare fabuloasă?

- E greu să-ți explic. Încă nu pot realiza complet, e și devreme, iar ca antrenor ești urmărit de perspectiva celuilalt meci în care se joacă o calificare în finala Cupei. Încă nu realizez, poate, fiindcă mi-am zis încă de la prima etapă a returului, când am învins 3-0 la Tripoli: „Vom fi campioni”. Dar de fiecare dată realizam că nu s-a terminat. Am știut că vom câștiga, dar și că orice pas greșit ar putea fi o presiune suplimentară.

- Cum ați trăit show-ul de la stadion și apoi de pe străzi?

- A fost o nebunie, ceva fabulos, tu ai trăit mai bine momentul în tribună. Am stat în cabină cu patronul meu 45 de minute, am vorbit de ce va fi, de cum să ținem echipa concentrată și n-am putut să mă bucur pe deplin de acea seară. Pe străzi a fost ireal, fantastic, extraordinar. Bine, trăirea mea e mult mai profundă. Simt o ușurare, o liniște, o mulțumire a muncii bine făcute într-un mediu delicat, cu presiune uriașă. Eu sunt deja încărcat pentru următorul meci, care e joi, astfel că după ce facem interviul ăsta, fug la antrenament. Creierul, mintea, nu are voie să se relaxeze!

„Doi kilometri de patrulare prin casă”

- Mai țineți minte că spuneați astă-iarnă că vă doriți să ajungeți în prima noapte de după câștigarea titlului și visați să dormiți liniștit. Cum a fost?

- Cred că m-am culcat pe la ora 4:00, aș mai fi dormit. Dar acasă e nepotul Lucio, și el nu știe că am avut un sezon agitat, încărcat și la ora 6:00 m-am trezit, simt orice adiere, orice mișcare. Da, sunt obosit, dar ușurat, împlinit, pot să trec mai ușor peste tot. Simt că pot călca pe nori.

- Cum e meseria de bunic?

- Doamne, să fim sănătoși! Am făcut doi kilometri dis-de-dimineață, am patrulat prin casă cu cel mic.

„Voiam să-mi iau ghiozdanul și să fug”

- Ce v-ați spus când ați realizat că sunteți campion?

- Am realizat duminică noaptea. Mi-aduc aminte de o declarație extraordinară a lui Pep Guardiola, exact asta simt și eu. După ce-a câștigat 5-0 la București, cu Manchester City contra Stelei, iar la conferința de presă a spus că el nu se simte calificat. Lumea a râs. „Gândiți-vă că dă gol adversarul în primele minute și apoi imediat primim un cartonaș roșu”, a zis. De aceea fotbalul trebuie tratat cu maximă seriozitate. Eu sunt atent la absolut orice detaliu.

- OK, probabil, sunteți și obosit după stres, după ultima seară, dar n-ar merge mai multă exuberanță?

- Aseară, după ce s-a terminat meciul, aș fi vrut să-mi iau ghiozdanul și să merg pe jos. Dar mi-am dat seama că n-aș fi putut fi singur, că nu puteam să-i las, că s-ar fi interpretat absența mea, eram doar unul dintre actorii ce trebuiau să fie prezenți. Mi-aș fi dorit duminică noaptea să stau singur la un pahar de vin și să rememorez momentele fabuloase din ultimii doi ani. N-aș fi putut, era și familia aici, cu soția, cu copiii, am asistat și la o ceartă între ei (râde) că așa e peste tot.

„N-am uitat că aruncau cu mere și cu roșii!”

- Cum v-ați simțit când orașul v-a scandat numele?

- E foarte plăcut să auzi asta, însă nu mă simt în largul meu, ca să fiu sincer. Da, e frumos, înseamnă că am transmis ceva pozitiv, că lumea mă apreciază, mă respectă. Dar nu uit nici primele meciuri, când eram contestați, când s-a aruncat cu mere și cu roșii în autocar. Sau noaptea după ce ne-am întors din Suedia, de la Ostersund, după ce de-abia fusesem instalat ca antrenor și-am fost scoși pe o poartă secundară ca să fim scăpați de furia oamenilor. Apoi, pesimismul privind aducerea mea ca antrenor la Salonic, dar împreună cu un staff tehnic fabulos, de o mare profesionalitate și onestitate, ne-am făcut respectați. Și mulțumim jucătorilor că au înțeles modul nostru de muncă și că au avut încredere în noi.

- Veți continua, asta vă întreabă lumea și acum, pe stradă?

- Nu, nu, am refuzat orice contact, mai am un an de contract, am și-o clauză. Nu e în capul meu ideea de a pleca. Sunt om al lui PAOK și atât, focusat doar aici.

- V-a spus Mircea Lucescu ce i-a spus Ivan Savvidis după meci?

- Nu. Și nici nu mă interesează.

- A zis că veți ajunge mai mare ca el.

- Mulțumesc. Patronul e fantastic, are o incredibilă pasiune pentru echipă.

„Știe să pună presiune și să mă îmbrățișeze”

- Se poate compara cu vreun patron din România?

- Hai să fim serioși! El a dat o altă perspectivă economică, a dat un suflu nou nordului Greciei. Gândește-te că el reprezintă Rusia, o putere primordială a lumii. El și după 3-0 ne-a ținut o ședință, criticându-ne, dar încheind discuția frumos și cu zâmbete. La el nu există relaxare. Ședințe, presiune, asta e ideea lui. Nu e simplu. Dar am ajuns să pricep, în sufletul meu m-am simțit nedreptățit la început, apoi am început să pricep: „Mă, e normal, el m-a adus să câștig. Altfel, pa și la revedere!”. Culmea e că mă ajută cu presiunea asta, știe și să vină să mă îmbrățișeze. Există un mix între noi.

- E fericit că a câștigat și el primul trofeu de campion? Bine, a mai fost sezonul trecut, pierdut la „masa verde”.

- Așa e. Frustrarea rămâne imensă, nu ne va trece toată viața. Câștigi un campionat în fața lui AEK, apoi ți se ia. Îți mai iau și 11 puncte cei de la comisii, 2 puncte doar în acest sezon. Parcursul noastru a trebuit să fie perfect, perfect, orice egal ne îndepărta. Lui Olympiakos i-a fost ușor în cursa de urmărire a noastră, dar noi am dovedit un spirit fantastic.

„Eu caut singurătatea, tata vrea să aibă 500 de oameni lângă el”

- Sunteți înconjurat de o mică armată de prieteni de la București, cum vă simțiți?

- M-am obișnuit să fiu singur. Uite, de exemplu, cineva din grup mi-a zis: „Am venit să te susținem. Mai fă-ne și nouă rost de două bilete”. Să mă susțină pe mine? Unde ați fost cinci ani? Păi, la Xanthi nu v-am văzut pe niciunul! Nu, voi ați venit cu toții să vă bucurați de spectacol, hai să spunem adevărul. Așa și cu familia. Când îi văd pe toți lângă mine, îmi creează o și mai mare presiune. Așa, când sunt la București, știu că orice s-ar întâmpla pot să evadez din această presiune. Tata e altfel, el simte nevoia să aibă 500 de persoane lângă el, familia, prietenii, să se înconjoare de oameni. Eu am crescut singur la părinți, el a avut cinci frați.

- Vreți să fiți iubit sau respectat, la nivelul la care ați ajuns?

- Vreau să știu că mă pot duce acasă seară și pot să mă bag în pat și să fiu ușurat și liniștit, și împlinit. Vreau să conștientizez eu asta!

- Ce v-a zis domnul Lucescu când v-ați văzut luni dis-de-dimineață?

- Cu tata m-am întâlnit pe la ora 3:40, mi-a arătat Ana, soția, declarația pe care ți-a dat-o și m-a răscolit. M-a îmbrățișat și era foarte fericit. E un moment deosebit, greu de explicat.

„Să am tot timpul marea în față când lucrez”

- Soția ce ți-a transmis?

- Am un mare noroc să am o femeie precum Ana lângă mine și cu asta cred că am zis tot. Viața mea, chiar și de la Salonic, se desfășoară secundă după secundă după cum a programat ea. Cine vine să mă ajute, cine-mi calcă, cine-mi spală, cum îmi pregătește masa, cum trebuie să fie cearșaful, cum trebuie puse prosoapele. Totul trebuie să fie perfect.

- La ce vă gândiți când vă uitați la marea asta frumoasă?

- O mare liniște. O privesc cu mare plăcere. Iubesc peisajul ăsta, e de vis. De aceea și când lucrez la computer îl așez în așa fel încât să am marea în față!

„Am primit multe mesaje de felicitare, de la mulți jucători de-ai mei, din diverse perioade. Muuulte! Ionuț Lupescu mi-a scris un mesaj senzațional, emoționant, deosebit”

„Dacă acela e mesajul pe care mi l-a transmis Mircea Rednic, ce mi-ai arătat tu, că se bucură pentru mine, să știi că sunt foarte mișcat! M-a impresionat profund. Chiar, am câștigat titlul la Rapid, el antrenor, eu vicepreședinte. Știi, și experiența aia m-a ajutat enorm, logistic, profesional”- Răzvan Lucescu

sursa: gsp.ro