Sfatul medicului: Ce reprezintă molarii de minte incluşi?

În primul rând trebuie înţeleasă diferenţa dintre un dinte erupt şi un dinte complet dezvoltat. Multă lume tinde să confunde aceşti doi termeni: un dinte complet dezvoltat se referă la un dinte a cărui morfologie (formă) este complet formată (coroană plus rădăcină), în timp ce erupţia unui dinte se referă la apariţia coroanei dentare în cavitatea orală. În terminologia dentară, un dinte inclus se referă la un dinte care s-a format şi dezvoltat în osul alveolar care îl susţine, dar nu a reuşit să erupă complet în poziţia sa normală sau nu a erupt deloc. Al treilea set de molar, denumiţi popular măsele de minte, reprezintă ultimii dinţi care apar pe arcadele dentare, de obicei după vârsta de 17 ani. Foarte frecvent, din cauza unei tendinţe filogenetice de micşorare a maxilarelor, molarii de minte nu au loc suficient să erupă corect pe arcadă şi rămân incluşi în os. Lipsa de spaţiu determină molarul de minte să se "proptească" în dintele situat anterior, într-o poziţie inclinată şi de aceea, de cele mai multe ori, apariţia lor este însoţită de probleme. Termenul de includere osoasă indică deci faptul că molarul de minte se află încă în osul maxilar sau mandibular. În foarte multe situaţii, molarul de minte poate avea o poziţie aproape orizontală în osul maxilar.

De ce ar trebui să îmi scot molarii de minte?

Nu toţi molarii de minte trebuie scoşi, însă aceştia trebuie examinaţi de către medicul stomatolog, uneori de către un chirurgo-maxilo-facial sau un medic specialist ortodont. Extracţia lor este necesară atunci când este împiedicată erupţia adecvată a acestora în cavitatea orală. Aceştia pot creşte lateral pe o direcţie greşită de erupţie, pot ieşi parţial din gingie sau chiar pot rămâne prinşi sub gingie, îngropaţi în os. Alte motive din cauza cărora un dinte nu reuşeşte să erupă pot fi şi legate de situaţia anatomică (arcade dentare mici, restrânse, dinţi vecini mari) sau de spaţiul insuficient pe arcada dentară, din cauza dimensiunii celorlalţi dinţi din vecinătatea molarului trei. În încercarea lor de a găsi o cale pentru a erupe cu succes, molarii de minte incluşi pot avea multe poziţii incorecte în os. Aceşti dinţi incluşi poziţionaţi prost pot cauza multe probleme.Atunci când au erupt parţial, ţesutul gingival din jurul dintelui este dificil de curăţat. Alimentele prinse sub gingii vor duce rapid la o inflamare dureroasă şi în cele din urmă vor cauza o infecţie. Se ajunge rapid la o infecţie acută caracterizată prin febră, umflare dureroasă, dificultate în mestecare şi limitarea deschiderii cavităţii orale. Afecţiunea gingivală este o infecţie cronică pe termen lung. Aceasta are ca rezultat retragerea gingiei şi a osului din jurul dinţilor din spate şi poate conduce nu doar la pierderea molarilor de minte, ci şi a molarilordoi de lângă aceştia. Presiunea cauzată de molarul de minte care erupe poate deplasa ceilalţi dinţi, cauzând înghesuirea dinţilor anteriori. Acest lucru poate afecta negativ alinierea ortodontică sau naturală a dinţilor din faţă. Cea mai gravă problemă apare atunci când în jurul molarului de minte inclus se formează tumori sau chisturi, care duc la distrugerea osului maxilarului şi a dinţilor adiacenţi sănătoşi. De obicei, aceste probleme se rezolvă prin îndepărtarea dintelui sau a dinţilor incluşi care creează probleme.

Informaţii oferite de: dr. Flavia Strat, medic stomatolog, cu competenţă radio-diagnostic dentar şi certificare injectare botox şi acid hialuronic

http://www.dentist-constanta.info.