Smotocita ANI

Criticile pe care ni le-a adus Comisia Europeană în cel mai recent raport a îndreptat atenţia tuturor către legea ANI, acest organism chinuit, făcut să fie, pentru a răspunde cerinţelor de la Bruxelles, apoi ciopârţit fiindcă îşi luase nasul la purtare - ba se lua de miniştri, ba întocmea dosare din articole de presă, ba răspundea la comenzi politice. Acum, după "marea ciopârţeală" a ANI, raportul CE a devenit la fix pentru reluarea discuţiilor pe temă, pentru ca Traian Băsescu să arate că nu degeaba a contestat forma nouă a legii. Şi, sunt de acord că ANI trebuie să însemne ceva, să funcţioneze ca o instituţie care "sancţionează" abaterile aleşilor. Am citit însă ce comentează politicenii despre ANI, şi mă refer la cei care declarativ susţin legea, dar "off the record" se tem că după ce nu vor mai fi la putere vor face "coadă la ANI". Asta da grijă! Şi există două variante pentru această temere a politicienilor dacă ANI devine o instituţie puternică: ori au "călcat pe bec" şi ştiu că ar trebui să dea cu subsemnatul pentru fals în declaraţii de avere, ori se gândesc la cei care ar putea ajunge la putere şi care ar putea folosi ANI ca pe un instrument politic. Ajunge această ANI, prin urmare, o "amărâtă" nedorită de nimeni, dar care trebuie să existe, pentru că aşa spune Europa. Nedorită de "nimeni", adică nedorită de politicieni, care de ce şi-ar declara averile, de ce ar trebui să le ştie toată lumea şi de ce ar trebui ca declaraţiile lor să fie şi corecte? Mă plictisesc deja de moarte imaginile prezentate iar şi iar cu vilele politicienilor, dar, totuşi, e firesc să se întrebe tot românul: de unde, frate, atâtea resurse pentru opulenţă? De unde atâţia bani? Este "clar": numai geniile în domeniul finanţelor au ajuns politicieni. Ştim bine că nu acesta este adevărul. Cu siguranţă ANI trebuie să existe, dar nu pentru că aşa zic europenii, iar cu siguranţă acţiunile acestei instituţii trebuie să fie altceva decât exclusiv autosesizările din presă, pentru că dacă practica rămâne aceeaşi, înseamnă că numai noi, jurnaliştii, muncim pentru ANI, în timp ce ANI este doar un fel de "angajat să facă revista presei".