Straiele tradiţionale de la Ostrov, pe cale de dispariţie. Le puteţi admira doar la muzeu!

Cod vestimentar dobrogean: pistelci, tulpan, androc şi catrinţă

Muzeul de Artă Populară din Constanţa este un muzeu de cuprindere naţională, având în patrimoniu obiecte tradiţionale, reprezentative pentru toate zonele etnografice ale ţării. Astfel, vizitatorii care trec pragul acestei instituţii, pot admira costume populare de sărbătoare, specifice tuturor zonelor şi etniilor, ţesături pentru decor sau uz casnic, obiecte din lemn, metal sau ceramică, dar şi icoane pictate pe lemn sau pe sticlă. Toate acestea, conturează o imagine de ansamblu a culturii noastre populare, oraşul Constanţa fiind o poartă de intrare către tot ceea ce înseamnă spaţiul românesc. În cadrul expoziţiei permanente a muzeului, un loc important îl ocupă Dobrogea, reprezentată prin costumele tradiţionale româneşti, purtate în satele aflate pe malul Dunării (Ostrov, Oltina şi Dunăreni), dar şi de unele piese de port şi podoabă, aparţinînd aromânilor, turcilor şi tătarilor. Despre costumele autentice dobrogene, ne-a vorbit Cerasela Dobrinescu, şef de secţie în cadrul Muzeului de Artă Populară Constanţa.

O vizită la Muzeul de Artă Populară te duce cu gândul la romanele lui Liviu Rebreanu, la satul Pripas, satul unde personajul Ion se naşte, se căsătoreşte şi moare. Singura diferenţă dintre articolul acesta şi romanul Ion este că acţiunea se desfăşoară pe undeva prin Ardeal, iar noi vom vorbi despre Ostrov ,Oltina şi Dunăreni, sate dobrogene. Costumul popular, prin croi, piese componente şi decor, transmite anumite mesaje pe care membrii comunităţii le percep ca atare. El "vorbeşte" despre starea socială şi, civilă a individului, vârsta acestuia sau despre anumite obiceiuri. Ostrovul, Oltina şi Dunăreni sunt trei dintre localităţile dobrogene, reprezentative pentru ceea ce înseamnă costumul tradiţional românesc din Dobrogea. Costumul femeiesc se denumeşte după piesa care îmbracă trupul femeii de la mijloc în jos. Prin urmare, pentru Dobrogea, se deosebesc două tipuri de astfel de costume: cu cămaşă şi două catrinţe (pistelci, şorţuri) şi cu o catrinţă şi androc (fustă). Cămaşa, confecţionată din pânză albă sau învărgată, ţesută în casă, este lungă şi prezintă o platcă ("căptuf"), pe care sunt brodate motive florale. Mânecile sunt lungi şi largi ("slobode"), iar foile componente sunt încheiate prin "cheiţe" colorate, realizate cu ajutorul croşetei. "Pistelcile" sunt ţesute din lână, pe urzeală de bumbac şi sunt decorate cu alesături geometrice policrome. Se purtau fie perechi, una în faţă, cealaltă în spate, fie una singură, în partea din faţă, legată peste "androc" (fustă). În acest ultim caz, decorul pistelcii era reprezentat de vărgi. Costumul purtat de o femeie tânără diferă de cel purtat de o vârstnică, cromatica făcând diferenţa. Astfel, femeile tinere aveau cămaşile şi pistelcile decorate cu roşu, în timp ce la femeile bătrâne culoarea neagră era cea care predomina. Acelaşi detaliu cromatic este prezent şi la costumele bărbaţilor: cei tineri purtau brâu roşu, cei în vârstă - brun sau alb. De asemenea, costumul femeiesc se caracterizează prin contrastul puternic dintre albul cămăşii şi culorile celor două catrinţe. După momentul căsătoriei, fetele îşi oficializau noul statut, acela de femei măritate, prin purtarea unui batic de formă triunghiulară, numit "tulpan", decorat pe margini cu mărgele şi paiete. Alături de "tulpan", în Dobrogea s-au purtat şi maramele ţesute din borangic, iar femeile bătrâne îşi acopereau capul cu o basma neagră, aşa- numitul "ciumber". Femeile lăuze aveau cămăşi cu o croială specială, prevăzute cu o deschidere în zona pieptului, care permitea alăptatul. O astfel de cămaşă este prezentă în expoziţia temporară a muzeului, intitulată "Obiceiuri din ciclul vieţii la români". Costumul de bărbat, comparativ cu tipologia variată şi cu opulenţa decorativă a celui de femeie, prezintă o structură unitară, remarcată pe toată întinderea teritoriului, fiind alcătuit din cămaşă, pantaloni şi brâu. Cămăşile bărbăteşti erau croite din pânză albă, aveau guler- tunică, iar pe piept erau decorate cu "cerculeţe" sau alesături mărunte din mătase albă. Pantalonii din postav alb sau negru aveau o croială dreaptă. Brâul lung de "cinci coţi" era decorat la capete cu motive specifice zonei (alesături cu "bobu"). Costumele aflate în patrimoniul muzeului sunt foarte vechi, iar unele dintre ele, datate la sfârşitul secolului al XIX- începutul secolului al XX-lea, au fost propuse pentru a fi clasate în categoria tezaur. Acestea au o importanţă deosebită, pentru că sunt piese cu valoare excepţională, care astăzi nu se mai gasesc decat în amintirile bătrânilor. Pentru un muzeu, depozitar de obiecte cu valoare patrimonială, unele dintre ele unice, nu există o clasificare a obiectelor, din punct de vedere al valorii lor. Fiecare obiect în parte este valoros, din momentul în care intră în colecţiile muzeului. Pe lângă istorie, simbol şi poveste, costumele tradiţionale româneşti au devenit o sursă de inspiraţie pentru marii designeri autohtoni sau internaţionali actuali. Remarcabilul creator de modă Yves Saint Laurent s-a inspirat pentru o întreagă colecţie de haine din portul din satele româneşti. Se spune că atunci când s-a decis să facă o colecţie românească, a fost cu totul neaşteptat. Se întâmpla în 1981: maestrul aducea pe scenă manechine de lux, în ii şi fote stilizate, cu părul prins la fel ca în satele noastre. Cu portul românesc de la ţară i-a făcut cunoştinţă Henri Matisse, mai precis, o pânză pictată, intitulată simplu: Ia. Dar cu toată această faimă a stilului vestimentar românesc, nu noi suntem cei ce o poartă, ci vedete precum Emma Stone, Jennifer Garner, Kate Moss, Halle Berry, Kourtney Kardashian. Mai mult, celebra cântăreaţă Adele a apărut în Vogue, într-o cămaşă Tom Ford (colecţia de primavară- vară 2012 a designerului), inspirată din ia noastră.

Tradiţia nu mai e tradiţie

Din multitudinea de tradiţii româneşti din trecut, sunt puţine care s-au păstrat de-a lungul timpului. Am dorit să ştim cum se păstrează tradiţia dincolo de uşile muzeului, aşa că l- am contactat pe Niculae Dragomir, primarul comunei Ostrov. "Se păstrează unele tradiţii în Ostrov, dar vizavi de costume, nu. Şi foarte puţini mai au asemenea straie tradiţionale. Poate doar copiii, care le poartă la serbările şi scenetele din grădiniţe şi şcoli", a declarat, pentru "Replica", edilul Dragomir.

Cristina MARIN