Supraîndatorarea consumatorilor la bănci, consecinţă a ineficienţei instituţiilor statului!

Anii de după izbucnirea crizei economico – financiare din 2008 au condus la adâncirea sărăciei populației României, iar cauzele acestui fenomen în masă sunt multiple: contracția economică, falimentele multor afaceri sau retragerea unor investitori de pe piața locală cu consecința pierderii locurilor de muncă, reducerile de salarii și pensii, reducerile de posturi în administrația publică. Totodată, ca urmare a fragilizării situației economiei naționale dar și datorită stării de incertitudine de pe plan internațional s-a înregistrat o depreciere a monedei naționale față de principalele valute (euro și dolarul american), în timp ce unele dintre valutele cunoscute ca reprezentând un refugiu din fața riscului (francul elvețian, yenul japonez, iar în unele situații chiar și dolarul american) au cunoscut, pe plan mondial, aprecieri semnificative.

Pe de altă parte, criza a fost premergătoare unei euforii a consumului pe credit și a boom-ului imobiliar, astfel încât consumatorii români care contractaseră credite în această perioadă au fost puși în fața unei aprecieri a poverii ratelor lunare în cazul în care creditele luate erau în valută sau în cazul în care, deși împrumutați în lei, își pierduseră locurile de muncă sau suferiseră diminuări ale salariilor. De altfel, populația României a avut de suportat și un impact dur al creșterii costului vieții datorită deprecierii monedei naționale față de euro, dar și față de celelalte valute forte. (Un euro era 3,1 lei în iulie 2007 față de aproximativ 4,5 lei în prezent, iar dolarul american era 2,2 lei în iulie 2007 față de 4,05 lei acum). Chiar și consumatorii creditați în lei fac cu greu față plăților lunare, deoarece creditarea în moneda națională s-a făcut la dobânzi semnificativ mai mari decât pentru creditele în valută, iar salariile nu au ținut pasul, în general, cu prețurile.