Tit Liviu Brăiloiu: „Domnul Klaus Iohannis face tot atâtea gafe impardonabile”

Senatorul Tit Liviu Brăilou a făcut o declarație politică în plen în cursul zilei de miercuri, 9 mai, intitulată „Un drept legitim cu conotații de showbiz”.

„Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Vă rog să-mi permiteți ca în debutul declarației politice de astăzi să aduc un omagiu marilor bărbați de stat și ostașilor români care au avut curajul, au luptat și s-au sacrificat pentru ca astăzi, 9 Mai, să avem posibilitatea de a aniversa 141 de ani de la cucerirea Independenței de Stat a României. „Suntem independenți; suntem națiune de sine stătătoare!”, proclama atunci Mihail Kogălniceanu în forul legiuitor al țării. Personal, alături de dumneavoastră, sunt mândru că trăiesc astăzi într-o țară liberă, membră a Uniunii Europene și a NATO, dar în același timp sunt conștient de răspunderile politice care îmi revin în calitatea de parlamentar român, senator al PSD, de a asigura întărirea independenței țării prin apărarea valorilor democratice și promovarea intereselor naționale.

Tocmai apărarea valorilor și principiilor democratice ale statului de drept - nu propagandistic, de fațadă și insidios, ci pe bază de argumente și acțiune practică - este motivul care mă determină să abordez astăzi tema declarației mele politice.

Doamnelor și domnilor senatori,

După solicitarea ridicolă și absurdă privind demisia primului-ministru al Guvernului, care l-ar face invidios chiar și pe celebrul Urmuz, iată că săptămâna trecută domnul Klaus Iohannis reușește o performanță care nu este la îndemâna oricărui intelectual și om politic de un asemenea nivel. Astfel, într-o scurtă declarație televizată, de câteva minute, care bănuiesc că s-a dorit a fi una istorică, domnul Klaus Iohannis face tot atâtea gafe impardonabile, comite încălcări flagrante ale legislației, inclusiv ale Legii fundamentale, incită indirect la ieșirea în stradă a celor care clamează statul de drept, dar încălcându-i chiar și principiile fundamentale.

Evident, m-am referit la declarația de presă din data de 2 mai a.c., transmisă de posturile de televiziune, prin care anunța hotărârea de a ataca la Curtea Constituțională așa-numitele legi ale justiției, concomitent cu sesizarea Comisiei de la Veneția pe aceeași temă.

În primul rând, de ce televizată ? Desigur, apelul la această formă de comunicare este un drept al domniei-sale, dar, după aprecierea mea, răspunsul la întrebare este unul singur: domnul Klaus Iohannis, deși cu unele veleități literare, totuși nu va trimite un manuscris cu versuri sau proză la vreo editură, ci o sesizare motivată către Curtea Constituțională, argumentată juridic, în cuprinsul căreia nu mai poate uza de cuvinte și sintagme gen „ordonanță infamă”, „am reușit împreună”, „asalt asupra justiției”, „lapte și miere”, „a îmbrobodit poporul”, „timorarea magistraților” etc. și nici inflexiunile teatrale de ton cu care a rostit celebrul dicton divide et impera, care, de altfel, îi caracterizează activitatea. Aceeași observație este valabilă și în ceea ce privește sesizarea Comisiei de la Veneția.

În al doilea rând, prin afirmațiile pe care le-a făcut, domnul președinte a declarat încă o dată, mod indubitabil, că duce un război politic cu PSD, pe față și total, ca și cum ar fi în continuare membru al unui partid din opoziția parlamentară, respectiv unul dintre aceia care în ședințele Comisiei speciale, în loc să-și facă datoria de parlamentari pentru care fuseseră numiți acolo, puneau manele la stația de radioamplificare, așa cum se mai întâmplă prin cartierele mărginașe ale Bucureștiului. Deci, domnul președinte afirmă deschis că nu este echidistant politic, așa cum îi impune Constituția în mod imperativ.

În al treilea rând, deși susține sus și tare independența judecătorilor, totuși, atunci când propria neputință sau „recomandările” primite îi impun, domnul Klaus Iohannis dă indicații judecătorilor constituționali, tot sus și tare, sugerând termene sie die prin îndemnul răspicat : „De aceea, fac un apel către Curtea Constituțională de a nu se grăbi (…)”. Dar nu cumva acest îndemn sugerează și un anumit fel de decizie gen „Mânăstire-ntr-un picior, ghici ciupercă ce-i” ?

În al patrulea rând, prin declarația că va sesiza și Curtea de la Veneția, domnul președinte se pune singur fie în postura celui care se autodefinește necunoscător ( este un eufemism !), fie ignoră ceea ce însăși Curtea, în temeiul legii, precizează răspicat: „Curtea de la Veneția poate formula, la solicitarea instanței naționale, opinii amicus curiae, dar nu cu privire la constituționalitatea actului supus controlului în procedura desfășurată potrivit legii naționale (…) Doar Curtea Constituțională poate aprecia oportunitatea formulării unei cereri adresate forului internațional” (Decizia nr.33/23.01.2018 a Curții Constituționale a României).

În sfârșit, absolut stupefiant, domnul președinte concluzionează că degeaba judecătorii constituționali vor da o decizie dacă aceasta, oricât de argumentată, nu va fi conformă cu dorința sa, prezentată expres: „După ce Curtea se va exprima asupra acestor chestiuni, voi face o nouă analiză a legilor și voi decide atunci dacă se impune o reexaminare.” Cu alte cuvinte, deciziile general obligatorii ale Curții Constituționale nu produc aceleași efecte și în ceea ce privește modul de acțiune al președintelui țării, garantul respectării Constituției. Pe de altă parte, se demonstrează încă o dată că însuși președintele țării dorește fățiș menținerea cât mai mult timp a actualei legislații care a permis comiterea a numeroase abuzuri, dar și lipsa tragerii la răspundere pentru acestea.

Desigur, într-un interval de timp pe care îl va considera suficient, Curtea Constituțională se va pronunța asupra temeiniciei argumentelor pe care le va cuprinde sesizarea președintelui. A sesiza acest înalt și prestigios for care asigură, conform legii, supremația Constituției, este un drept legitim al președintelui țării, dincolo de orice alt considerent. În același timp însă, a da acestui drept o conotație amenințătoare, de răfuială politică și de punere la punct, cu unele tonalități și expresii de showbiz, apreciez că este departe de ceea ce se înțelege prin procedură legislativă, pe de o parte, precum și de ceea ce personal înțeleg prin „România educată”, slogan pe care constat că domnul Klaus Iohannis ori l-a uitat, ori în care nu a crezut niciodată”, a spus Tit Liviu Brăiloiu în ședință.