Un an de la moartea lui Andrei Gheorghe. Tatăl perfect pentru patru copii

Andrei Gheorghe

La 19 martie se împlinește un an de când cunoscutul realizator de radio și de televiziune, Andrei Gheorghe, a spus „La revedere, drum bun!” vieții, la doar 56 de ani, în urma unui infarct. Și chiar dacă existența zilnică ajunge să ne acopere cu huruitul ei până și amintirile, „urma” lăsată de Andrei Gheorghe în memoria multora, fie ei prieteni, dar și dușmani, nu poate fi contestată.

Așa că acum e un moment bun pentru a ne aminti de cel care spunea: „Moartea e clară. N-ai cum s-o eviți. Calitatea vieții e importantă”.

Andrei Gheorghe s-a născut la 14 ianuarie 1962, la Lipețk, în Rusia. Tatăl lui era român și studia la școala de aviație de acolo, o localitate aflată „la o noapte de mers cu trenul de Moscova”, iar mama, rusoaică, era chiar fata comandantului respectivei școli. La vârsta de 6 ani se muta în Constanța, împreună cu familia. Aici intervine prima problemă. ”Nu știam limba română”, mărturisea Gheorghe într-un interviu.

În prima zi de școală are și primele conflicte cu colegii, din cauză că îl făceau „rusnac”. „Ne-am bătut, apoi ne-am împrietenit”, își amintea el. În copilărie visează să devină, pe rând, gunoier, fiind fascinat de mașinile cu care aceștia ridicau gunoiul, taxatoare, impresionat de teancurile de bani ce se adunau în dreptul ei, „fără să știu că banii nu îi aparțineau tovarășei”, dar și cosmonaut, „pentru că era în vogă marele Iuri Gagarin”. Face liceul „Mircea cel Bătrân” din Constanța, la seral, apoi Facultatea de Filologie de la Universitatea București, secția rusă-engleză.

Dar povestea radioului, marea lui iubire, avea să înceapă tot în Constanța. ”Nu aveam de muncă, nu aveam bani, muream de foame. Și atunci au dat ăștia de la Radio Constanța anunț, căutau redactor radio. Habar n-aveam ce înseamnă, dar m-am dus”. Așa a început drumul ce avea să-l ducă spre faimă, bani, dar, finalmente, și spre moarte.

Cei cinci ani petrecuți la Radio Constanța și Radio Sky, între 1991-1996, i-au creat deja o reputație de „băiat rău”, dar i-au adus și primele valuri de notorietate, așa că pasul spre București a venit, cumva, firesc, chiar dacă, la început, a primit refuzuri pe motiv că „nu am voce de radio”, lucru ce pare ridicol când ne gândim la timbrul inconfundabil al lui Gheorghe. Poate, însă, că nu se adunaseră destule țigări fumate peste corzile lui vocale, deși, vreme de ani, a fumat și patru pachete pe zi.

click.ro