"Am cumparat un telefon pentru portuari, sa reclame munca la negru. N-a sunat nimeni"

Seful Inspectoratului Teritorial de Munca din Constanta, Eugen Bola:

Inspectoratul Teritorial de Muncă din Constanţa a pus gând rău angajatorilor care preferă să lucreze cu angajaţi fără forme legale de muncă. În aceste condiţii, s-au mărit şi numărul controalelor desfăşurate de inspectorii de muncă. Cel puţin asta susţine şeful ITM Constanţa, Eugen Bola, care comentează, legat de comentariile cum că anumiţi inspectori ar "închide ochii" la controale: "Este o bârfă!". Cât priveşte posibilitatea ca Florian Constantin să îi ia locul, Eugen Bola nu comentează, dar recunoaşte că singura modalitate ar fi "la pachet" cu un ordin de detaşare a sa la un alt inspectorat.

Reporter: Domnule inspector şef al Inspectoratului Teritorial de Muncă, Eugen Bola, cum comentaţi faptul că fostul şef al instituţiei, Florian Constantin, face demersuri pentru a vă înlocui?

Eugen Bola: Eu nu am asemenea informaţii şi nu pot să fac un comentariu faţă de activitatea pe care a desfăşurat-o, în afara programului, domnul Constantin. Am citit şi eu articolul care a apărut în ziarul dvs. Orice schimbare a unui cadru de conducere trebuie să fie motivată, trebuie să vină de la Inspecţia Muncii, forul tutelar, sau la indicaţia dată de minister. Dar repet, eu nu am astfel de informaţii şi nu pot să fac nici un comentariu. Eu am avut o relaţie destul de bună cu domnul Constantin, în perioada când dânsul a fost conducătorul instituţiei. Dânsul şi-a dat toată silinţa. Problema e că a avut puţin ghinion în sensul că cei doi adjuncţi (Marius Ciobanu şi Daniela Neagu - n.r.) nu i-au fost de prea mare ajutor. Repet, am o relaţie foarte bună cu domnul Constantin. În articol mai apar şi chestiuni interne de partid, ori eu nu pot să fac nici un fel de aprecieri la viaţa internă de partid.

Rep.: Credţi că există vreo modalitate ca Florina Constantin să reuşească sau dumneavoastră veţi accepta o eventuală detaşare?

E.B.: E greu de spus. Nu pot să fac nici un fel de comentarii. Sigur ar putea exista un ordin de detaşare, care se face în condiţii prevăzute de lege. Ce va fi, vom vedea.

Rep.: Trecând peste această problemă pe care am dorit să o lămurim, spuneţi-ne în ce sector, în ultima perioadă, se produc cele mai multe accidente de muncă?

E.B.: Avem o serie de accidente de muncă. Din păcate şi azi (ieri-n.r.) am avut un asemenea accident. Din fericire, nu s-a întâmplat nimic grav. Locurile cu risc maxim sunt cele de pe şantierele de construcţii şi din zona portuară, perntru că aici există un număr mare de echipamente tehnice, un mare număr de maşini, de utilaje, care sunt în mişcare. La mijloc vorbim despre un număr mare de lucrători care se intersectează şi fiecare trebuie să aibă grijă nu doar de propria persoană, ci şi de colegii cu care îşi desfăşoară activitatea. Astăzi (ieri - n.r.), de exemplu, la Cernavodă, a avut loc un accident de muncă: o macara nu a fost bine calată, a ridicat o anume sarcină şi pentru că puterea macaralei era mai mică decât scarcina pe care urma să o ridice, s-a prăbuşit. Cert este că în urma ridicării sarcinii, macaraua a alunecat pe o parte şi a prins cabina sub corpul ei. A fost o şansă a macaragiului, a cărui picior a fost prins în cabină. A fost nevoie de intervenţia unor echipaje de la ISU, care au venit şi l-au descarcerat. Deoarece muncitorul acuza dureri în zona pieptului şi a picioarelor, a fost trimis imediat la spitalul din Medgidia, unde i-au fost acordate îngrijiri medicale. Am vorbit cu colegul meu, inspectorul şef adjunct Marian Becheanu, care este şeful Serviciului de Securitate şi Siguranţă în Muncă, care mi-a spus că muncitorul este în afara oricărui pericol şi chiar am înţeles că a solicitat să iasă din spital.

Rep.: Ce ne puteţi spune despre accidentele de muncă de la Petromidia? Sau, despre cel mai recent incident petrecut aici.

E.B.: La Petromidia avem o altă situaţie, şi anume punerea în funcţiune a unei instalaţii după ce a fost supusă unei revizii. Această punere în funcţiune a fost făcută de cel care s-a ocupat de revizie, din motive pe care nu le cunoaştem până în acest moment. Urmează să fie făcută o expertiză. Temperatura şi presiunea au crescut în acel echipament şi una din ţevile de ieşire a plesnit. Şi acolo a fost cu noroc, în sensul că numai două persoane au fost rănite, uşor arse. Cea de a treia persoană a fost rănită superficial.

Rep.: Din experienţa dvs., care sunt motivele cele mai des întâlnite pentru producerea accidentelor de muncă: neglijenţa angajaţilor sau lipsa responsabilităţii angajatorului de a-i instrui pe angajaţi?

E.B.: Cred că vina se împarte. Angajatorul este obligat, pentru toate locurile de muncă, mai ales pentru cele cu risc mare, să întocmească proceduri de lucru. Dar chiar în situaţia când sunt întocmite proceduri de lucru, mulţi dintre angajaţi nu le respectă. Observăm că sunt victime ale accidentelor de muncă, pe de o parte, cei noi angajaţi, pe de altă parte, cei cu vechime mare de muncă. La primii apare lipsa de experienţă, la ultimii - rutina. Şi dacă îi atragi atenţia că nu e bine să sară peste o anume procedură sau că nu respectă anumiţi paşi, se întoarce la tine şi îţi spune cu un aer superior: "Eu lucrez aici de 10 sau 20, mă înveţi ce am de făcut?". E bine să învăţăm în fiecare zi câte ceva. De aceea spun că vina este împărţită. Sunt foarte mulţi angajatori, care respectă dispoziţiile Legii 319/2006, privind securitatea şi sănătatea în muncă. Sunt şi angajatori care nu respectă această lege, fie că nu dau importanţă, fie că nu dispun de sumele de bani, pentru a face o asemenea investiţie. În primul rând este necesară o evaluare de risc. Evaluând riscurile existente la un loc de muncă poţi să faci un plan de protecţie. Ca să nu te accidentezi când schimbi un bec, nu te urci pe trei scaune puse unul peste altul, ci aduci o scară, verifici dacă lumina este stinsă, adică trebuie să parcurgi nişte paşi. Toate aceste măsuri: evaluarea şi planul de risc costă bani. Şi în situaţia economică de acum, mulţi agenţi economici nu doresc să facă acest lucru. Pentru că înregistrăm un blocaj în economia judeţului: firmele sunt debitoare şi creditoare în acelaşi timp, trebuie să primească nişte bani, pe care trebuie să-i dea mai departe. Banii îi primeşte târziu sau nici nu-i primeşte pe toţi. Agentul nu are cum să-şi plătească furnizorii şi partenerii de afacere şi de aici se întâmplă tot felul de lucruri. De aici o insuficientă a fondurilor pentru echipamentele de protecţie. O firmă mare trebuie să aibă un serviciu intern bine pus la punct, sau un serviciu extern, în cazul firmelor mici, care să vină periodic, aşa cum spune legea, şi să execute instruirea personalului.

Rep.: Ce ne puteţi spune despre ancheta demarată în cazul celor doi scafandri dispăruţi pe data de 9 septembrie: Cristian Zarafu şi Cătălin Ispas?

E.B.: În ancheta scafandrilor, am depăşit faza adunării declaraţiilor de la toate instituţiile implicate: vorbim de societatea care a întreprins acea activitate de scafandrerie, de firma care i-a transportat până acolo, de colegii scafandrilor. Am făcut adrese pe care le-am trimis către Autoritatea Navală Română, Căpitănia Portului Constanţa, Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă, Centrul de Scafandri. Am adunat o sumă de informaţii şi în acest moment putem spune că avem foarte multe informaţii, dar nu putem să trecem la o analiză şi să tragem nişte concluzii, deoarcee lipsesc cadavrele celor doi scafandri. Ei au acum statutul de dispăruţi şi până în momentul în care vor fi găsiţi, prea multe nu mai avem de făcut. Urmează un element destul de important în procesul de cercetare a accidentului de muncă, şi anume expertiza. Această expertiză de specialitate, împreună cu Parchetul, o vom solicita şi vom stabili anumite obiective. Aceste obiective trebuie să vizeze în mod obligatoriu echipamentul pe care îl aveau cei doi scafandri, mai precis dacă echipamentul, adică acel combinezon pentru scufundare, era unul adecvat adâncimii la care urmau să se scufunde. Avem şi o altă chestiune legată de compoziţia aerului din butelii, pentru că această compoziţie se schimbă în funcţie de adâncimea la care coboară. Or nu ştim dacă era un amestec care se preta pentru acea adâncime la care urmau să coboare scafandrii. Apoi mai este certificatul medico-legal, apare problema autopsiei. Noi trebuie să aflăm care este cauza reală care a produs decesul celor doi scafandri. Fără aceste lucruri, nu putem să continuăm ancheta. Şi nu putem trage nici o concluzie legală şi în conformitate cu realitatea, care să aducă puţină linişte familiilor, dar şi opiniei publice.

Rep.: Să revenim la munca la negru. În ce sectoare sunt depistate cele mai multe persoane angajate fără acte legale de muncă?

E.B.: Nicăieri în lume, munca la negru nu a fost eradicată. Noi ne-am propus să ţinem sub control acest fenomen, care este o faţă a evaziunii fiscale. În lipsa implicării ITM, există riscul ca mulţi angajatori să nu mai încheie contracte individuale de muncă. În ultimele şase săptămâni, colegii mei au avut o activitate cu totul deosebită: au depistat 40 de persoane angajate la negru. Noi avem o activitate extrem de bine calată pe acest fenomen: în fiecare săptămână avem o zi când toată lumea merge în control pentru combaterea muncii la negru. Am avut 40 de oameni găsiţi fără forme legale în septembrie. Tot în septembrie am avut 7.000 de contracte de muncă înregistrate. Avem în vedere că multe dintre aceste contracte de muncă nu ar fi fost înregistrate, dacă inspectoratul nu ar fi exercitat o presiune constantă asupra angajatorilor. Mâine (azi - n.r.) se pleacă iar pe teren: o echipă sau două în oraş, iar restul vor pleca în judeţ. Săptămâna trecută vreo cinci echipe au fost la Hârşova, Cernavodă, Mangalia. Vrem să acoperim o zonă cât mai mare, pentru ca agenţi economici să înţeleagă că e mai bine că încheie un contract de muncă, decât să fie prinşi şi sancţionaţi. Sancţiunea este foarte mare între 3000 şi 4000 de lei pentru fiecare angajat găsit lucrând la negru.

Rep.: Se întâmplă ca un inspector de muncă să închidă ochii atunci când găseşte o persoană muncind la negru?

E.B.: Este o bârfă. În ceea ce priveşte munca la negru nu putem avea nici o înţelegere cu angajatorul. Împreună cu Tiberiu Pleşu, inspector şef adjunct pe Relaţii de Muncă, am trasat colegilor indicaţia să nu sancţionăm agenţii chiar pentru orice abatere, care nu are o greutate. Nu e bine ca în condiţii de criză să venim să împovărăm agenţii economici cu sancţiuni. Şi de aceea numărul de sancţiuni nu reflectă starea din teren: uneori se dau avertismente sau se lasă măsuri, pe care agentul economic trebuie să le remedieze în timp util. Dar există şi în Portul Constanţa munca la negru, folosită în activităţile grele: curăţarea vagoanelor şi a barjelor sau mutarea rapidă a mărfii. La adăpostul nopţii, pentru activităţi unde nu se înghesuie nimeni, există echipe care se mişcă de la un agent economic la altul, la cerere. În august, am luat un telefon cu un număr, pe care l-am dat liderilor de sindicat din port. I-am anunţat că o echipă de la ITM va avea acest telefon timp de o lună şi la orice oră va fi sunată, va veni în control. Dar nu a sunat nimeni. Sau un agricultor mi-a zis că are nevoie de 50 de oameni pentru 3 zile. Dar este costisitor să le faci contracte de muncă pentru trei zile, să le înregistrezi, să faci state de plată. Aşteptăm legea zilierilor.