Coşmarurile unui student străin în România: taximetriştii, chiria şi mâncarea

La Medicină în Constanţa

Alaa Nassar este unul dintre studenţii străini care studiază Medicina în cadrul Universităţii "Ovidius" din Constanţa. Alaa este anul IV şi aşteaptă cu nerăbdare să-şi termine studiile pentru a putea profesa. Precum orice alt student străin, el a ales România datorită preţurilor mici, comparativ cu ţara de origine, Israel. Se află în România de 4 ani şi şi jumătate, dar îşi aminteşte clar prima lui zi în România.

"Când am ajuns aici nu ştiam nimic. Nu ştiam unde urma să locuiesc, unde se afla Universitatea, unde era Spitalul, nimic, nimic. M-am rătăcit în nenumărate rânduri, am reuşit într- un final să dau de un prieten, m-am întâlnit cu el şi mi-a arătat câte ceva", spune Alaa. Desigur, şi el s-a confruntat cu şoferii de taxiuri puşi pe bacşişuri mari şi obţinute pe căi nu tocmai corecte: "Mi-am pierdut o dată portofelul, aveam 300 de euro neschimbaţi, plus bani româneşti. Nu l-am mai găsit niciodată. Am sunat de nenumărate ori la compania de taxiuri, la şofer, dar mi-au spus că nimeni nu găsise nimic. Am renunţat până la urmă. Apoi mi-am pierdut actele. Aceeaşi poveste: nimeni nu a găsit nimic", se plânge israelianul. De asemenea, s-a confruntat şi cu o proprietăreasă care încerca să-l stoarcă de bani: "Pentru primul apartament în care am locuit am plătit mai mult decât plăteau majoritatea studenţilor români. Am decis să plec de acolo şi să mă mut în altă parte", a adăugat acesta. Dar după doi ani de chin, a găsit şi o soluţie. "După ce doi ani de zile am plătit sume mari pe chirie şi pe mijloace de transport, am reuşit să găsesc şi un apartament acceptabil şi mi-am luat şi maşină. Se observă diferenţa", a spus studentul. În ceea ce priveşte adaptarea la viaţa constănţeană, Alaa a avut un mod diferit de a aborda problema: şi-a făcut prieteni, dar nu prea mulţi, pentru că dedică mult timp studiului şi de cele mai multe ori iese în oraş tot cu studenţi străini: "Medicina nu se învaţă în două ore pe zi, ci în timp. Trebuie să investeşti timp". Alaa a avut o experienţă, eşuată de altfel, cu mâncare românească: "Am fost curios şi am comandat un fel de mâncare românească, nu mai ştiu cum se numea: a fost prima şi ultima dată. Avea un gust ciudat. Şi acum prefer să mănânc fast-food", glumeşte israelianul. În ceea ce priveşte cetăţenii şi interacţiunea cu aceştia, studentul s-a confruntat, se confruntă şi este convins că se va mai confrunta cu situaţii de genul acesta: "Eu vorbesc cu ei, se uită la mine, se întorc şi pleacă. Mă ignoră. Ce-i drept, în Constanţa, mulţi vorbesc engleză, iar cei care nu, exact aşa mă tratează: mă ignoră", povesteşte Alaa. El cunoaşte limba română doar la nivelul de ascultare, preferând tot engleza ca mijloc de comunicare. Alaa încă nu ştie dacă va rămâne sau nu în Constanţa sau în România după finalizarea studiilor, însă mai are la dispoziţie 1 an şi jumătate pentru a se decide.

Cristina MARIN