Cum îi văd studenţii şi liceenii pe puşcăriaşi? Oameni tatuaţi, violenţi, de la care nu ştii la ce să te aştepţi

Dezbatere la Universitatea Ovidius

Au ajuns în spatele gratiilor , dar reintegrarea persoanelor private de libertate în societate este extrem de dificilă. Cum îi văd studenţii şi liceenii pe puşcăriaşi? Oameni tatuaţi, violenţi, de la care nu ştii la ce să te aştepţi. Dar aceste păreri vin de la cei care n-au văzut şi nu au interacţionat cu un deţinut niciodată, au spus reprezentanţii Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor în cadrul unei dezbateri la Universitatea Ovidius din Constanţa. În România nu au existat şi nici nu există servicii post detenţie. Ce înseamnă serviciu post detenţie?

Nici o instituţie a statului , în momentul în care un deţinut se eliberează, nu are responsabilitate în a vedea, a ajuta acea persoană, de a face anumite demersuri pentru a se integra în societate. "Cu alte cuvinte, un fost deţinut, în ziua în care se vede liber, aş spune că este problema lui cum se descurcă în viaţă, dacă are un loc de muncă, dacă are unde dormi, dacă are familie şi persoane care să-l sprijine", a declarat Mihai Moia, managerul Proiectului PNUD Romania. Dezbaterea a atins mai multe puncte: pe lângă încercarea de a-i adapta pe deţinuţi, "trebuie lucrat" şi la societatea care i-a împins spre încarcerare şi la care sunt nevoiţi să se întoarcă după ispăşirea pedepsei. În mod sigur reintegrarea acestora va fi îngreunată în momentul în care toţi ceilalţi le vor pune aceeaşi etichetă, de infractori periculoşi, care nu-şi vor putea obţine o slujbă, oricât de mult şi-ar dori sau oricât de calificaţi ar fi, tocmai din cauza acestei etichete şi a prejudecăţilor poteţialilor angajatori. Angajatorii vor prefera în mod sigur un subordonat care nu are cazier. Astfel, tot mai mulţi dintre foştii deţinuţi ajung să recidiveze. În România, rata recidivei este de 70-80%. Unul dintre deţinuţii de la Penitenciarul Poarta Alba a fost prezent la dezbatere, răspunzând întrebărilor adresate de către public. Tânărul este convins că nu ar fi ajuns în penitenciar dacă ar fi ascultat părerile celorlalţi, şi nu ale anturajului. Exact acesta este sfatul pe care l-a dat şi celor prezenţi la eveniment, care ar fi putut să-i fie colegi de facultate, dacă nu ar fi apucat-o pe un drum greşit. Publicul a fost în extaz când imagini şi interviuri cu deţinuţi le apăreau în faţa ochilor, iar reacţia generală era de a râde. Făceau dezacorduri şi apelau la glume pentru a-şi spune poveştile de viaţă. Şi fix când unul dintre tinerii din documentar mărturiseşte că s-a născut într-o altă ţară şi că bâlbâia româna când a fost închis aici, dar orgoliul l-a făcut să vrea să o înveţe aproape la perfecţie, reacţia studenţilor de la Drept a fost: "Ia uite ce vise are ăsta! După ce că a stat la închisoare, mai şi vrea să ne ia locul în Barou".

Cristina MARIN