Ionel Mătăsăreanu, pictorul mării, a fost condus pe ultimul drum

„A fost un om special”

„A fost un om special şi a murit special!”. Au fost cuvintele aflate pe buzele tuturor celor care l-au cunoscut pe Ionel Mătăsăreanu, pictorul mării. Artistul, care a murit sâmbătă, în locuinţa sa de pe Bulevardul Elisabeta, a fost înmormântat marţi, la Cimitirul Central din Constanţa. Rude, prieteni şi foşti elevi l-au condus pe ultimul drum pe cel care a lăsat în urma sa adevărate opere de artă.

Doina Păuleanu, directorul Muzeului de Artă Constanţa, dar şi Liviu Tramudana, purtătorul de cuvânt al Primăriei Constanţa şi prieten cu pictorul, i-au adus un ultim omagiu. De precizat faptul că administraţia locală a contribuit la cheltuielile de înmormântare întrucât familia pictorului nu a beneficiat de ajutorul de la stat, pentru că nu avea calitatea de pensionar. Liviu Tramudana a anunţat că, în viitorul apropiat, o stradă sau o piaţetă din oraş va purta numele artistului. „Este o mare pierdere pentru cultura constănţeană. A fost nu numai pictor, dar cânta foarte frumos şi la vioară, recita. Era un om de o cultură. Primăria s-a implicat cu cheltuielile de înmormântare. Având în vedere că era şi cetăţean de onoare al oraşului Constanţa, vom da numele lui Ionel Mătăsăreanu unei piaţete sau unei străzi. Ne vom gândi”, a spus Liviu Tramudana. „A fost profesorul meu în clasele primare, la Şcoala 28. Prea puţin am ţinut legătura cu el. Ne-am mai întâlnit în perioada studenţiei, iar ultima oară l-m văzut anul trecut, la expoziţia de la Muzeul de Artă. A fost un personaj ciudat, iubit de colegi, de toată lumea. O să-mi amintesc cu drag de el”, a precizat, la rândul său, un fost elev. Ionel Mătăsăreanu ar fi împlinit în luna martie 86 de ani. El locuia singur, şi tot singur a murit. A fost găsit de pompierii care s-au chinuit să-i spargă uşa pentru a intra în locuinţa sa, întins pe pat, îngheţat de frig. În urma necropsiei, spun unele surse, s-ar fi stabilit că a murit din cauza unei infecţii urinare. La înmormântare a fost prezentă o singură nepoată, din partea surorii, care i-a vegheat căpătâiul până când a fost condus la locul de veci. Trebuie precizat faptul că „pictorul mării” nu a avut parte de o slujbă de înmormântare obişnuită. El a fost adeptul baptismului, aşa că preoţii baptişti s-au rezumat la a oficia o slujbă în capela mortuară şi una la cimitir.

Mirela Sorina PASCAL