Secretarul de stat Marinescu a dat o ţeapă de 200.000 de euro. Comportament mafiot: scria ameninţări pe telefon, le arăta apoi le ştergea

Ponoasele le trage şi sora lui, consul la Ambasada din Viena

Cristian Mihai şi Casandra Marinescu

Un personaj necunoscut în politica mare, Cristian Mihai Marinescu, despre care „Replica” dezvăluia în februarie că bate recordurile în materie de nepotism, după ce a reuşit să-şi bage tatăl director la ADS şi sora consul la Ambasada României la Viena, în timp ce el însuşi ajunsese secretar general adjunct la Transporturi, dezvoltă un profil cum rar ne-a fost dat să întâlnim în ultimii ani. Luni, 9 martie a.c., sora Casandra Marinescu, angajată SRI detaşată la Viena, alături de familia unei secretare de-ale sale, sunt executaţi silit la Sibiu de către o firmă din Oradea pe care Marinescu a ţepuit-o în anul 2008 cu peste 200.000 de euro.

Politicianul a scăpat de urmărirea penală doar după ce a semnat o înţelegere notarială cu creditorul său, în octombrie 2013, prin care se obliga să returneze datoria eşalonat, punând gaj în acest sens mai multe bunuri ale familiei şi apropiaţilor săi, precum o serie de utilaje din Sibiul natal, executate acum silit. La acestea se adaugă un apartament din Bucureşti, într-unul din blocurile lui Robert Negoiţă, unul din liderii politici alături de care Marinescu adoră să se afişeze public, imobil trecut pe numele bunicii sale, Ana Şandor.

Între timp, masonul Marinescu a uzitat din plin de puterea în rândurile căreia a acces şi şi-a sufocat creditorul cu o acţiunea masivă din partea ANAF, pornită de la sesizarea unei persoane decedate. Acţiune anunţată într-un stil mafiot cu totul original, pentru a fi sigur că nu este înregistrat de DNA: scria textul de ameninţare pe ecranul telefonului, îl arăta interlocutorului, apoi îl ştergea. Fără nici un cuvânt, fără nici o urmă.

La doar 35 de ani, Cristian Mihai Marinescu a fost membru PSD, sponsor PNL, iar în prezent lider PC, din partea căruia a şi candidat în 2012 la Primăria Sibiu împotriva actualului preşedinte Klaus Iohannis. În ianuarie 2013, Marinescu a fost numit secretar general adjunct la Ministerul Transporturilor, funcţie din care a fost eliberat pe 11 decembrie 2014, rămânând totuşi în minister. În mod ciudat, în declaraţia sa de avere de pe 16 decembrie 2014, Marinescu încă se prezenta secretar general adjunct. În paralel, sibianul a fost numit la conducere a nu mai puţin de 8 companii de stat, din care trei din Constanţa: Ceronav, Administraţia Canalelor Navigabile şi Aeroportul Mihail Kogălniceanu.

Dincolo de ascensiunea sa spectaculoasă, Marinescu are de ascuns un trecut în care a scăpat la limită de urmărirea penală pentru evaziune fiscală şi înşelăciune, dar şi un comportament actual prin care poate da lecţii şi celor mai stilaţi mafioţi. În 2008, Cristian Mihai Marinescu a luat de la Sapico Chemical International SRL din Oradea tablă zincată în valoare de peste 200.000 de euro, care au ajuns la fabrica sa de profile gips carton din Sibiu, deţinută prin firma Atlanta Ind SRL. Tranzacţia a fost realizată prin Atlanta Cluj SRL, firmă care s-a dovedit a fi una căpuşă, întrucât, imediat după preluarea mărfii, a băgat-o în insolvenţă în doar 3 zile, în plină grevă judecătorească.

Ofertă finală a secretarului general adjunct de la Transporturi: 100.000 de euro şi taci! Dacă nu, trimit ANAF-ul!

Firma orădeană a depus plângere penală împotriva lui Marinescu, a cerut o expertiză fiscală la Atlanta Cluj, în urma căreia a rezultat o evaziune fiscală, trecută negru pe alb, de circa 300.000 de lei, dar, în mod ciudat procurorul nu a ţinut cont de expertiză şi, în cele din urmă, Marinescu primeşte Neînceperea Urmăririi Penale (NUP). Un rol definitoriu în obţinerea acestui NUP l-a avut intervenţia notarială din 23.10.2013, prin care Marinescu recunoaşte datoria de 1.213.438 lei către Sapico Chemical International şi se obligă la stingerea acesteia în rate, achitând la data semnării actului notarial şi prima tranşă, de 89.000 lei.

Au fost singurii bani pe care politicianul i-a plătit, în condiţiile în care ratele trimestriale de câte 133.000 lei se întind până în martie 2016. La insistenţele creditorului, Marinescu îl cheamă pe reprezentantul acestuia, Radu Sabin, la Bucureşti, cei doi întâlnindu-se în primăvara lui 2014 la restaurantul Taverna Sârbului. Extrem de atent la detalii, cel care era pe atunci secretar general adjunct la Ministerul Transporturilor l-a scos afară din local pe orădean, şoptindu-i cu buzele lipite de urechea acestuia că îi plăteşte 100.000 de euro şi să să uite de restul datoriei, pentru că mai mult nu primeşte de la el.

Apoi, a scris pe telefon textul „chiar n-ai nimic de ascuns? Ai nevoie de un control ANAF?”, i l-a arătat interlocutorului rămas de-a dreptul siderat de cum decurge întâlnirea, apoi l-a şters şi au intrat înapoi în restaurant. La refuzul reprezentantului Sapico de a accepta mai puţini bani, acesta ştiindu-se cu afacerile curate şi cu un act notarial prin care Marinescu îşi recunoaştea datoria, secretarul general adjunct de la Transporturi s-a dovedit a fi pocit la gură.

Control de 6 luni, pe baza unei sesizări venite din partea unei persoane decedate în urmă cu 7 ani!

La câteva zile după întâlnirea bizară de la Taverna Sârbului, în aprilie 2014, la firma din Oradea vine în control ANAF, direct de la Bucureşti. Ulterior, reprezentantul Sapico Chemical International avea să afle amănunte şi mai bizare: Corpul de control al primului ministru a dispus trimiterea ANAF la firma bihoreană pe baza unei sesizări înregistrate la Guvern, întocmite de o persoană din Oradea decedată în urmă cu 7 ani! În urma sesizării decedatului, ANAF a controlat timp de 6 luni de zile activitatea firmei Sapico, punând în mişcare un aparat impresionant de oameni, în condiţiile în care au fost oprite în trafic şi verificate pe îndelete sute de tiruri ale firmei, pentru fiecare astfel de maşină fiind nevoie de o echipă alcătuită din minim 3 funcţionari.

„Nu s-a găsit nici un cent diferenţă, niciodată, dar ei au continuat să caute. S-au făcut expertize, şi tot nu s-a găsit nimic. În cele din urmă, au fabricat pur şi simplu un dosar. Un abuz inimaginabil”, a explicat Radu Sabin pentru „Replica”. Coincidenţă sau nu, mai arată omul de afaceri orădean, şeful Antifraudă din Bihor, Iulian Bogdan, avea să fie avansat şef la Antifraudă în Bucureşti. În ciuda presiunilor şi ameninţărilor lui Marinescu, firma orădeană nu a cedat şi continuă demersurile legale de recuperare a celor 200.000 de euro.

În primă etapă, va prelua azi, 9 martie, bunurile din Sibiu trecute pe numele Casandrei Marinescu, sora politicianului şi a soţilor Lucian Ioan şi Maria Laura Frăţilă, secretară într-una din firmele acestuia, prin care s-a garantat în actul notarial din octombrie 2013 plata datoriei. Ulterior, vor fi executate silit mai multe terenuri deţinute de familia Marinescu în Sibiu, lângă autostradă, precum şi apartamentul de lux din Bucureşti, trecut pe numele bunicii, Ana Şandor.

Cristian ANTON