ANR vrea BANI de la un fost director de la Căpitănia Zonală

Adrian Constantin Stancu a fost numit, temporar, director al Căpităniei Zonale, în perioada 31.05.2018 – 31.05.2019. Însă, în urma unui control al Curții de Conturi, s-a stabilit că ar fi încasat salarii mai mari în acel interval de timp. Dar, cauza a ajuns în instanță. De dată recentă, Curtea de Apel Constanța s-a pronunțat, magistrații decizând că Stancu a încasat legal banii. Acum, Adrian Constantin Stancu este director adjunct la Căpitănia Zonală Constanța.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, la data de 22.10.2019, Autoritatea Navală Română (ANR), în contradictoriu cu Adrian Constantin Stancu, a solicitat obligarea acestuia la plata sumei de 23.319 lei, reprezentând diferență drepturi salariale acordate necuvenit în perioada 01.06.2018 – 31.05.2019, ca urmare a numirii temporare pe funcția de director Căpitănia Zonală Constanța. Prin sentința civilă nr. 1712 din data de 30 iulie 2020, Tribunalul Constanța a admis cererea formulată și a obligat pârâtul la plata sumei de 23.319 lei.

A câștigat la apel

Însă, Stancu a depus apel, care i-a fost admis. ”Admite apelul. Schimbă în tot sentinţa civilă apelată nr.1712 din 30.07.2020 pronunţată de Tribunalul Constanţa în sensul că: Admite excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor inserate în pct.II.2 din Decizia nr.10/26.03.2019 emisă de Curtea de Conturi - Camera de Conturi Constanţa în ceea ce priveşte pe pârâtul Stancu Adrian Constantin. Respinge ca nefondată cererea de chemare în judecată. Obligă reclamanta în favoarea pârâtului la plata sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Definitivă”, potrivit minutei judecătorești.

Despre ce salarii este vorba

Prin Decizia nr.585/31.05.2018, Adrian Constantin Stancu a fost numit în funcția de Director al Căpităniei Zonale Constanța. Cu ocazia acestei numiri, a fost încheiat Actul adițional nr.52/29.06.2018 prin care s-a modificat contractul individual de muncă nr.199/04.11.2002 în privința felului muncii, dar și al salariului de bază și al sporurilor. Ulterior, începând cu data de 01.01.2019, a intervenit o nouă modificare a CIM, prin Actul adițional nr.242/14.01.2019 prin care s-au modificat salariul de bază și sporurile pentru luna decembrie 2018. Ultima astfel de modificare s-a produs prin Actul adițional nr.740/27.05.2019, ce își produce efectele începând cu data de 01.06.2019, dar care nu face obiectul pretențiilor reclamantei.Ulterior, în urma unui control al Curții de Conturi, s-a stabilit că au fost încasate salarii mai mari. ”În acest sens, a constatat organul de control că prin Decizia nr.585/31.05.2018 pârâtul a fost încadrat temporar în funcția de director al Căpităniei Zonale Constanța, cu un salariu de bază de 9861 lei, deși salariul de bază conform CCM nr.435/2017- Anexa 2- era de 7070 lei/ lună, fără a fi întocmită o notă de fundamentare sau un referat aprobat de directorul general pentru stabilirea unui nivel mai mare al salariului de bază față de prevederile din CCM. Prin urmare, este de reținut cu caracter determinat că ceea ce se impută în esență în cauză este încălcarea clauzelor contractului colectiv de muncă fără a exista un referat justificativ în acest sens, nicidecum depășirea plafonului legal stabilit prin Legea 153/2017 pentru funcția în discuție”, potrivit celor discutate în ședințele de judecată.

Ce a spus Curtea de Apel Constanța

”În speță, prevederile din Anexa VII la lege nu îi sunt aplicabile pârâtului la momentul actual, întrucât acesta se află în etapa tranzitorie de aplicare a legii, stabilită prin dispozițiile art.38. Dacă legiuitorul ar fi dorit să excludă și această categorie de personal și să instituie aplicarea dispozițiilor legii unice de salarizare de la o altă dată, ar fi prevăzut expres această derogare, după cum s-a procedat pentru alte categorii profesionale. Astfel, în situații similare, legiuitorul a intervenit prin norme derogatorii de la dispozițiile art. 38, acordând prin alin. (3) lit. c), d) sau h) sporuri prevăzute de Legea-cadru nr. 153/2017 începând cu luna martie 2018 personalului medical, personalului didactic sau nevăzătorilor cu handicap grav și accentuat (a se vedea dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 91/2017 pentru modificarea și completarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și ale Legii nr. 80/2018 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene). În concluzie, constându-se temeinicia excepției de nelegalitate a deciziei Curții de Conturi, se apreciază că orice analiză suplimentară pe fond a motivelor de apel formulate de pârât este de prisos, toate criticile hotărârii apelate fiind subsumate legalității Deciziei nr.10/2019, dat fiind că în cererea de chemare în judecată s-a arătat expres că izvorul pretențiilor solicitate derivă din constatările Curții de Conturi. Totodată, actul de control instituind o prezumție relativă privind situația juridică constatată și constituind în consecință un mijloc de probă în procesul de stabilire răspunderii angajatului, în măsura în care este înlăturat, probațiunea din cauză nu mai este suficientă pentru a susține temeinicia pretențiilor. Și în cazul de față probațiunea a vizat exclusiv constatările Curții de Conturi, fără a se invoca drept temei al cererii deduse judecății alte încălcări ale dispozițiilor legii- cadru de salarizare a personalului plătit din fondurile publice. Pe cale de consecință, nefiind întrunite condițiile pentru atragerea răspunderii patrimoniale a salariatului, în condițiile art.256 C.muncii, soluția asupra cererii deduse judecății se impune a fi reformată. Raportat la considerentele expuse, se va admite apelul și se va schimba în tot hotărârea primei instanțe, conform dispozitivului prezentei decizii”.

Liliana IONIȚĂ