Circumferința taliei, indicator important în boala de ficat gras

Studii recente au arătat faptul că grăsimea acumulată la nivelul taliei poate determina complicații ale ficatului gras nonalcoolic mai severe decât obezitatea.

Sursă foto: Shutterstock

Ficatul gras este o afecțiune reprezentată prin acumularea de țesut gras la nivel hepatic. În unele cazuri, această acumulare de grăsime poate duce, în timp, la inflamația ficatului și, alteori, chiar și la ciroză hepatică, complicație care determina incapacitatea ficatului de a funcționa normal, scrie doc.ro.

Ficatul gras este o afecțiune frecvența la pacienții care suferă de obezitate, având o prevalența de aproape 80% la aceștia. În timp, duce la diabet zaharat și hipertensiune arterială. Însă un procent din pacienții cu ficat gras nu sunt obezi, ei având chiar o greutate normală. Astfel, s-a dorit să se afle dacă pacienții cu ficat gras care au acumulare de grăsime la nivelul taliei au un risc mai mare că ficatul gras să progreseze spre complicații diagnostice decât la cei cu obezitate.

Au fost evaluați peste 300 de pacienți având ficat gras confirmat prin biopsie hepatică. Subiecții au fost împărțiți în categorii, în funcție de indicele de masă corporală (IMC), circumferința taliei și cantitatea de grăsime de la nivel abdominal.

S-a concluzionat faptul că pacienții care aveau o circumferința a taliei de peste 90-105 cm, bărbați sau femei, erau mai predispuși spre a dezvoltă sindrom metabolic (combinația dintre diabet zaharat, hipertensiune arterială și obezitate), a dezvoltă plăci de aterom (depozite de grăsime) la nivelul vaselor de sânge și, ulterior, fibroză hepatică, comparativ cu pacienții obezi suferind de aceeași afecțiune, ficatul gras. Aceste concluzii se aplicau chiar și în cazul pacienților cu greutate normală.

Astfel, măsurând circumferința taliei și nu doar evaluând greutatea - utilizând combinația dintre indicele de masă corporală și măsurarea circumferinței taliei, putem detecta pacienții cu risc pentru complicații ulterioare ale ficatului gras.

Combaterea bolii de ficat gras nonalcoolic prin modificări la nivelul dietei

Scăderea în greutate, sportul și adoptarea unei alimentații sănătoase sunt singurele metode eficiente în combaterea steatozei hepatice. Din păcate, nu există un tratament medicamentos care să vindece această boală, ceea ce înseamnă că pacientul trebuie să își schimbe stilul de viață pentru a combate boală de ficat gras.

Scăderea în greutate poate fi făcută cu ajutorul dietei, dar și al sportului. Un studiu făcut pe un eșantion de adulți supraponderali a dovedit faptul că reducerea aportului caloric zilnic cu 500 de calorii duce la o scădere în greutate de cel puțin 8% pe o perioada de 3 luni. Scăderea în greutate nu reduce numai depozitele de grăsime de la nivelul ficatului, ci estompează și rezistență la insulină.

În ceea ce privește dietă, pacientul diagnosticat cu boală de ficat gras nonalcoolic trebuie să renunțe la carbohidrații rafinați. Dietă mediteraneană este ideală pentru pacienții care suferă de steatoză hepatică, această dietă bazându-se pe alimente sănătoase, bogate în grăsimi benefice și sărace din punct de vedere al caloriilor.

Pe lângă limitarea caloriilor și a carbohidraților rafinați, pacientul poate respectă și următoarele recomandări pentru reducerea depozitelor de grăsime de la nivelul ficatului:

Consumul de grăsimi mononesaturate – studiile făcute în domeniu arată că alimentele bogate în acizi grași, precum uleiul de măsline sau nucile, stimulează reducerea depozitelor de grăsime de la nivelul ficatului.

Ceaiul verde conține antioxidanți care reduc inflamația, precum și acumulările de grăsimi de la nivelul ficatului. Fă-ți un obicei din a bea zilnic cel puțin o ceașcă de ceai verde.

Fibrele solubile trebuie, de asemenea, introduse în dietă pacientului cu boală de ficat gras. Un studiu a arătat că 10-14 grame de fibre solubile pe zi reduc grăsimea de la nivelul ficatului, scad enzimele hepatice și măresc sensibilitatea la insulină.