Crime teribile la Constanţa: copii îngropaţi de vii şi oameni otrăviţi cu furadan

INTERVIU. Procurorul Sadîc Zafer: "Fiecare dintre noi este un potenţial criminal"

De la omoruri spontane la crime cu premeditare şi la persoane fără discernământ care cred că fac un bine omenirii omorându-şi propria mamă, scenarii teribile şi sfârşituri groaznice. Acestea sunt elementele cu care se confruntă procurorul criminalist Sadîc Zafer, din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa, însă nu există caz pe care să nu-l rezolve sau anchetă nedusă la sfârşit. Acesta ne-a spus că nu există un profil anume al criminalului, fiecare eveniment fiind diferit. S-a confruntat şi cu triple asasinate şi a obţinut două condamnări definitive a unor făptaşi. Mai multe amănunte despre odioasele crime petrecute pe teritoriul Constanţei, puteţi afla în interviul acordat cotidianului Replica de Constanţa.

Reporter: Care a fost cel mai greu caz de anul acesta?

Sadîc Zafer: Nu ştiu dacă a fost cel mai greu caz, dar cel mai urât a fost cel de la Cumpăna. Un individ care şi-a ucis soţia, şi-a tăiat-o în bucăţi, acela a fost. Cetăţeanul şi-a înjunghiat concubina, pe la începutul anului, după care i-a tăiat capul, ambele mâini, a eviscerat-o complet, i-a scos toate organele interne şi i le-a pus într-un bidon de plastic, situat lângă patul unde se afla cadavrul. Nu a fost foarte greu în sine, dar a fost un dosar care te oripilează prin modul în care a acţionat autorul faptei.

Rep.: Dar un caz care v-a marcat, încă de la începutul carierei dumneavoastră şi până acum?

S.Z.: Un caz care m-a marcat la începutul carierei nu am să-l uit toată viaţa mea. Am avut un triplu asasinat la Mangalia. O familie ucisă, soţ, soţie şi copil de 8 ani, iar autorii au fost doi studenţi, un român şi un albanez. Amândoi la Ovidius, au omorât o familie în scop de jaf. Au vrut să le ia banii - 5.000 de euro aveau oamenii în casă, că veniseră din Germania. Ştefan Niculescu şi Shyti Blenis sunt autorii, iar membrii familiei Ion din Mangalia au fost victimele. Fapta a fost comisă pe 29 septembrie 2004 şi am reuşit să-i prindem pe indivizi în decembrie 2004. Cadavrele erau îngropate, bărbatul şi femeia împreună prin liziera din dreptul staţiunii Costineşti, pe DN39, iar cadavrul fetiţei a fost îngropat în pădurea de la Valu lui Traian. Am avut un martor bun care ne-a ajutat şi am găsit cadavrele pentru că participase la îngroparea lor. Acela a fost cel mai urât dosar pentru că a fost omorâtă o familie întreagă. Şi mai dureros a fost că fetiţa a fost îngropată de vie cumva. I-am găsit pământ în căile respiratorii. Au bătut-o, au legat-o, dar a fost îngropată de vie. A murit în chinuri groaznice săraca. Indivizii au fost condamnaţi pe viaţă. Sunt amândoi la Poarta Albă.

Rep.: Cum aţi ales acest domeniu, de procuror criminalist?

S.Z.: Ca să fiu cinstit, când eram în liceu, prin clasa a IX-a sau a X-a, nu mai ştiu exact, soţul dirigintei mele era procuror. Şi a venit şi a vorbit la liceu despre munca de procuror, despre ce înseamnă educaţie civică, respectarea legilor. Şi mi-a plăcut atât de mult cum a vorbit omul acela, mi s-a părut că mi se potriveşte atât de bine ceea ce face el, aşa că mi-am dorit din tot sufletul să fac şi eu chestia asta şi mi-a ieşit într-un final.

Rep.: Dacă ar fi fost să alegeţi altă meserie, care ar fi fost aceea?

S.Z.: Mi-e greu să-mi dau seama ce aş fi putut face. Nu cred aş fi făcut altceva, că nu mi-am propus. Procuror şi atât!

Rep.: Revenind la cazurile unde aţi obţinut pentru făptaşi detenţie pe viaţă, care este cel de-al doilea?

S.Z.: Am două dosare în care am obţinut detenţie pe viaţă. Primul este acela cu triplul asasinat de la Mangalia şi mai am un individ, Chiper Remus Ştefan, care a omorât tot trei oameni, prin 2005 - 2006. I-a omorât ca să le ia maşinile. Dădea anunţuri în ziare că vrea să cumpere maşini scumpe second hand, îi păcălea pe bieţii proprietari care vroiau să vândă, îi duceau într-un apartament închiriat, ucidea victimele, chema un complice, care era în necunoştinţă de cauză, păcălindu-l că vrea să facă o afacere şi să nu-i apară numele pe nici o hârtie pentru a a nu afla partenerii de afaceri. Ăla se ducea şi vindea maşina, falsifica actele, o vindea ca şi cum era a lui, ca şi cum ar fi cumpărat-o iniţial de la victima ucisă. Venea, îi aducea banii şi era şi el omorât. Aşa îşi ştergea toate urmele. A reuşit să omoare doi proprietari de Mercedes. După ce a omorât prima victimă, în decembrie, l-a omorât şi pe complice, pe cel care l-a ajutat să vândă maşina. I-a dat cu ciocanul în cap primei victime, a învelit-o într-o folie, i-a legat de picioare un sac cu pietriş şi a aruncat-o în Canalul Dunăre Marea Neagră, între Agigea şi Murfatlar. Pe al doilea complice, l-a otrăvit cu furadan, i-a dat un suc cu furadan şi s-a uitat vreo oră cum s-a chinuit omul să moară. L-a învelit şi pe el în folie din aceea, i-a legat de picioare un sac cu pietriş şi l-a aruncat şi pe el tot în canal, în aceeaşi zonă. După care, în martie anul următor, respectiv 2006, a omorât încă o victimă, tot proprietar de Mercedes, iar când se pregătea să vândă maşina, cu încă un complice, era o femeie de data aceasta, care urma şi ea să fie omorâtă pentru că am găsit sacul cu pietriş şi folia, au avut ghinionul că s-au întâlnit cu victimele decedatului, rudele ultimului ucis. I-au urmărit, i-au prins, i-au dus la Poliţie, că dispăruse omul cu o zi înainte, şi aşa a recunoscut într-un final că i-a omorât pe toţi. Şi ăsta tot pe viaţă a fost condamnat.

Rep.: Care este profilul unui criminal? Unde vă confruntaţi cu atâtea cazuri, probabil că aveţi format un profil.

S.Z.: Nu există un profil anume. Majoritatea omorurilor pe care le-am investigat sunt acţiuni spontane, nu sunt premediate. La supărare, la nervi. Ca să fiu cinstit, din perspectivă psihologică, fiecare dintre noi este un potenţial criminal. Să ne gândim la obârşia noastră. Iniţial când am devenit oameni din maimuţe, trăiam din vânat. Suntem învăţaţi să prădăm, omorâm să ne hrănim. Cu timpul se pare că unii dintre noi nu reuşesc să-şi înfrâneze pornirile animalice. Alţii au educaţie şi temere de consecinţele legale, că altfel ar fi un haos total.

Rep.: Dar criminali psihopaţi, un fel de Hannibal Lecter al Constanţei?

S.Z.: Nu ştiu ce înţelegeţi prin psihopat. Nu am am avut neapărat psihopaţi, am avut oameni care au ucis cu premeditare, dar nu ştiu dacă neapărat psihopaţi. Am avut indivizi care au ucis cu sânge rece, dar s-a stabilit că sunt nebuni, că nu au avut discernământ. Am avut unul, acum vreo 10 - 12 ani, un individ care trăise foarte mult ca şi călugăr, înnebunise puţin, şi şi-a ucis mama. Începuse să viseze că mama lui este vrăjitoare, că toate femeile din lume sunt vrăjitoare şi trebuie ucise toate. Că are el menirea divină să ucidă toate femeile. Şi şi-a omorât mama. I-a dat de câteva ori cu ceva în cap, după care a fugit de acasă şi i-am găsit un caieţel în care scria că toate femeile trebuie omorâte, mama este cea mai rea, scuipă venin, unde se uită distruge tot, unde priveşte ea mor animalele. Avea lista făcută. Am avut noroc că l-am prins repede. Am mai avut un caz, anul acesta în primăvară, un individ care şi-a omorât mama zicând că este satana. Tot aşa, intră la categoria oamenilor fără discernământ. Un schizofrenic, care acum este internat la Săpoca. Îi rupsese şoldul prin iarnă, ea mişându-se cu un cadru metalic prin casă şi el i-a dat cu acel cadru în cap. El chiar spunea că nu a omorât-o pe mama lui, a omorât satana. Spunea că mama lui trăieşte, e vie, e o icoană, ca şi tata şi fratele lui, pe care tot el îl omorâse cu câţiva ani în urmă. A fost condamnat atunci.

Rep.: Daţi-ne exemplu de un motiv absurd al unei crime, din ce au spus cei audiaţi.

S.Z.: Am avut mai multe motive stupide. Dar cel mai stupid mi s-a părut când unul şi-a omorât fratele. O ciudăţenie a fost pentru că jucau cărţi şi nu i-a dat o carte la culoare. Jucau 66, iar la ultima carte a văzut că-l păcălise şi i-a dat cu un fund de lemn în cap şi l-a omorât. Erau beţi amândoi. Victima era decedată într-un pat şi autorul, beat mort, în celălalt pat. Ne-am chinuit să-l trezim şi l-am întrebat ce a făcut. Cică l-a omorât că nu i-a dat la culoare, cum să-şi permită aşa ceva?! Şi pentru acest motiv şi-a omorât fratele. S-a întâmplat undeva prin comuna Cogealac, acum vreo 10 ani, individul este şi liber între timp.

Rep.: Cam câte dosare aveţi pe an?

S.Z.: Cam 100 pe an, pentru că aproape toate sunt anchete proprii.

Rep.: Ce planuri de viitor aveţi?

S.Z.: Să prind, mai departe, criminali. Nu am alte dorinţe teribile. Îmi place aici, îmi place ceea ce fac. Am dat examen atunci la Parchetul Curţii de Apel, dar m-am transferat înapoi aici. Aici mă simt în largul meu.

Rep.: Ce le transmiteţi constănţenilor că tot vin sărbătorile de iarnă?

S.Z.: Le transmit "Sărbători fericite", noi stăm şi veghem să nu se întâmple nimic.

Liliana CHIRU