GROAPĂ de GUNOI pe terenul unde trebuia să fie relocată o biserică, în Tomis III!

Biserica ”Izvorul Tămăduirii” funcționează încă din anul 2002 în zona cunoscută drept Macul Roșu de către constănțeni, chiar pe trotuar. În 2017, municipalitatea împreună cu Arhiepiscopia Tomisului au încercat relocarea acesteia între blocurile O2 și O3, pe un teren liber, unde își parcau mașinile locatarii celor două blocuri.

Povestea a început în anul 2002, când la inițiativa locuitorilor din blocurile limitrofe, se construiește o biserică cu hramul ”Izvorul Tămăduirii”, pentru enoriașii pătrunși de cele sfinte. Locul ales a fost unul destul de contestat, la 50 de metri de biserică fiind o așa zisă pizzerie, frecventată de diverși indivizi certați cu legea dar prieteni cu alcoolul. După zeci de reclamații ale credincioșilor, s-a încercat relocarea acestei biserici, astfel că in anul 2007 se obține mutarea acesteia pe un teren liber, care funcționa ca parcare neoficială pentru cei care locuiau în blocurile din jur. În 2015 este eliberat certificatul de construcție, în primăvara aceluiași an urmând a se demara construcția propriu-zisă. Acest lucru nu s-a întâmplat, întrucât Primăria Constanța, pe 5 iunie 2018, emite Certificatul de urbanism numărul 2566 în care se specifica că terenul:” nu poate fi folosit pentru construirea lăcașului de cult, deoarece parcela nu îndeplinește condițiile minime de de suprafață și front la stradă.”

Morman de moloz...

La aproape 2 ani de la această decizie, singurul lucru care amintește de așa zisa relocare este o groapă mare și un morman de moloz acoperit de zăpadă. Contactat de Replica, purtătorul de cuvânt al Arhiepiscopiei Tomisului, Eugen Tănăsescu, a declarat: ”Cei de la Primărie ne-au spus că trebuie găsit alt teren, deoarece terenul a fost în litigiu sau este încă. Noi așteptăm un semn de la Primărie pentru a ști ce să facem mai departe. Din câte am înteles, ar exista și niște țevi la subsol și nu se poate construi”. Deocamdată, terenul înconjurat de un gard este lăsat în părăsire până la noi dispoziții.

Virgil STOIAN