Bricul Mircea le-a adus un pic de „acasă” românilor din Spania

Nava școală „Mircea”, aflată vara aceasta într-un nou marș anual de instruire practică a studenților de la Academia Navală „Mircea cel Bătrân”, de la Şcoala Militară de Maiştri Militari a Forţelor Navale „Amiral Ion Murgescu”, a ajuns în Palma de Mallorca, Spania.

Redăm, în rândurile de mai jos, corespondența transmisă de căpitanul-comandor Mihai Egorov. „E weekend în Palma de Mallorca, și, de pe puntea dunetă a Navei Școală Mircea, se văd avioanele care vin sau pleacă din această zonă, navele de croazieră înțesate de turiști și celelebra catedrală „La Seu”, unul dintre simbolurile orașului; chiar dacă e început de toamnă în calendar, acest lucru pare să nu fie știut și de Soare, care continuă nestingherit să încălzească frumoasa stațiune din Insulele Baleare.

E weekend în Palma, dar pe navă, activitățile de instruire ale cadeților sunt neîntrerupte pentru că luni când va fi executată manevra de plecare a navei de la cheu, pentru o altă perioadă pe care o va petrece pe mare, cadeții - în special cei germani abia sosiți la bord - trebuie să știe ce au de făcut în orice situație, ce s-ar putea ivi în timpul marşului.

Rotația cadeților germani

Miercuri, 30 august, s-a realizat schimbul de cadeți germani la bord. Prima serie, care s-a ambarcat la bordul NS Mircea pe 4 august, în portul Wilhelmshaven din Germania, și-a încheiat stagiul de practică și a plecat spre țară. Despărțirea de colegii români a fost presărată de cuvinte frumoase, s-au înmânat diplome şi s-au făcut cadouri, au fost îmbrățișări, au fost chiar și lacrimi, pentru că viața pe mare a creat prietenii la bord.

Nu este ușor un stagiu de practică la bordul lui Mircea, n-a fost simplă această primă etapă în colaborarea româno-germană și, poate tocmai aceste elemente reprezentate de lipsa confortului, traiul în comun în cazărmi - unde cu greu ți-ai putea închipui că pot dormi 40 de persoane, serviciile de cart, discuțiile purtate în limba engleză, toate acestea au creat punți de legătură între

oameni. Și, poate că peste câțiva ani, cadeții de astăzi, deveniți ofițeri în marinele română și germană, se vor reîntâlni în exerciții și misiuni comune pe mare și îşi vor reaminti momentele trăite pe Mircea.

În aceeași zi, au sosit la bord alți cadeți germani, care se vor instrui de-a lungul marșului până la Constanța. Cele două etape ale proiectului de pregătire al cadeților germani la bordul NS Mircea au fost structurate similar, cu 14 zile pe mare, împărțite în două etape de nouă și respectiv cinci zile. Deja au fost repartizați pe sectoare, învață rolurile pe care le au la întinderea velelor și la brațare, au avut loc şi primele antrenamente în comun de brațare, iar astăzi Mircea și-a întins velele...chiar dacă, doar la țărm. Cadeții germani au putut observa astfel ce se întâmplă când se întind velele și care sunt activitățile pe care trebuie să le execute. Vor urma nouă zile pe mare, timp în care se va naviga și cu vele, se va face școala de rame, se vor face cursuri, lucrări de matelotaj, dar și alte activități specifice

practicii la bordul unui velier. Și, cel mai important lucru, toate acestea se vor face deopotrivă, de către cadeții români și germani. La finalul primei etape de pregătire în comun a cadeților la bordul NS Mircea, s-au făcut analize, s-au tras concluzii, astfel încât programul să fie îmbunătățit, schimbările care se impun să fie făcute, tocmai în ideea de a armoniza cât mai bine obiectivele de practică ale cadeților.

În Palma de Mallorca, NS Mircea a fost vizitată de contraamiralul de flotilă Kay-Achim Schönbach, comandantul Marineshule Murwik, cel care a vrut să vadă cum s-au descurcat cadeții germani în stagiul de practică pe nava românească. Astfel, la bordul navei, acesta a discutat cu studenţii germani care și-au terminat stagiul de practică, cu instructorii germani, dar și cu cei din comanda navei. „Am primit un

feed-back pozitiv de la cadeții noștri care, râzând, mi-au spus doar că a fost cald în cazarmă. Este normal să fie dificil la început, suntem două culturi diferite, dar suntem parteneri în NATO și trebuie să lucrăm împreună; iar dacă impresiile pe care mi le-au transmis cadeții au fost pozitive, eu sunt mulțumit. M-am întâlnit cu noua serie de cadeți germani cărora le-am spus să vadă cum se lucrează în Marina Română, în ceea ce privește exercițiile de căutare-salvare pe mare, vitalitate etc. Din păcate, noi nu avem disponibil «Gorch Foch II» pentru a efectua stagiul de practică la bordul său și este foarte important pentru noi să învățăm acum de la voi.

Cadeții noștri sunt pentru prima dată pe un velier și le-am spus să stea cât mai mult pe punți, să îi privescă pe colegii români, să asculte și să învețe. Am discutat și cu comandantul navei despre continuarea proiectului aflat acum la început și, într-adevăr, vor trebui făcuți pași înainte. Acum, ne înțelegem unii pe ceilalți. Avem concluziile primei serii de cadeți germani, vom vedea apoi concluziile următoarei serii de cadeți; vom avea apoi impresiile dumneavoastră și ale instructorilor noștri, urmând să știm ce putem face mai bine pe viitor. Pasul următor ar putea fi reprezentat de schimburi de studenți între cele două academii. Fiind o țară latină, pentru dumneavoatră este ușor să învățați limba germană și ar fi o idee bună ca

pentru un semestru sau un an să facem acest schimb de cadeți. Pentru această nouă etapă de instruire, am recomandat, pe cât posibil, să fie organizate cât mai multe activități în comun între cadeții germani și cei români: stăm împreună, învățăm împreună, comunicăm împreună – chiar dacă în limba engleză, muncim împreună și ne petrecem timpul împreună.”

Un proverb german spune, „să te schimbi și să te schimbi în bine sunt două lucruri total diferite.” Poate că n-a fost o perioadă ușoară pentru niciuna dintre părțile implicate în acest proiect de pionierat, au fost multe lucruri de armonizat din mers, pe care trebuie să avem înțelepciunea să le folosim în continuarea pregătirii cadeţilor români şi în instruirea noilor cadeți germani și să facem schimbările în bine.

O „pensionare” la bordul NS Mircea

În Palma de Mallorca, a mai avut loc o premieră pentru NS Mircea: maistrul militar principal Ion Stoian, șeful de echipaj al navei, luându-și rămas bun de la bastimentul pe care și-a desfășurat activitatea mai mult de 15 ani. În vâltoarea schimbărilor legislative din domeniu pensiilor, maistrul militar principal Ion Stoian a ales să treacă în rezervă; la ultimul raport la bordul navei în calitate de șef de echipaj, acesta a mulțumit tuturor celor care l-au sprijinit în activitate, amintind că pe NS Mircea rămâne o parte importantă din sufletul lui. Comandorul Ioan Gabriel Moise, comandantul navei – cel care a făcut echipă pe navă cu șeful de echipaj -, i-a mulțumit pentru sprijinul pe care i l-a acordat în activitate, amintind că, „dacă

«Mircea» a primit aplauze și aprecieri în escalele pe care le-a făcut, acest lucru se datorează în primul rând muncii maistrului militar principal Ion Stoian.” Pe 31 august, când a părăsit nava plecând spre avionul către țară, a avut loc un moment emoționant; echipajul NS Mircea i-a dat onorul, prin trei sunete de goarnă. Cu maistrul militar principal Ion Stoian, în rezervă de data aceasta, sunt convins că ne vom revedea pe 22 septembrie, la sosirea navei în Portul Militar Constanța.

Comunicăm...?

Trăim într-o lume globală în care totul în jurul nostru comunică, iar viteza de comunicare pare din ce în ce mai mare. Transmitem lucruri simple, receptăm ordine, ne exprimăm trăirile, pasiunile, sentimentele și în toate aceste situații trebuie să comunicăm. Aparent, într-o lume care comunică în fiecare secundă, ar trebui să știm să comunicăm și să evităm cât mai mult tăcerile sau perioadele în care preferăm parcă să fugim și să ne refugiem în noi.

De ce e importantă comunicarea? Poate doar pentru că în lipsa ei apar neînțelegeri, iar acestea duc la crearea unei lipse de încredere. La bordul NS Mircea, pe acest mic oraș plutitor, în acest univers în care comunicarea și încrederea sunt două elemente importante, învățăm să lucrăm în echipă, o echipă care presupune însă existența unei relații de încredere între membrii ei. Încrederea se construiește greu, bazându-se, printre altele, pe respect reciproc, alegeri bune, comunicare și sinceritate. Este important să învățăm aici să fim sinceri, să nu promitem nimic din ceea ce nu putem face și vom avea astfel mai multe de câștigat pe termen lung, fiind catalogați ca serioși și vom dezamăgi cât mai puțini oameni.

Poate că nu este o viață simplă la bordul NS Mircea, unde învățăm cum să fim camarazi, cum să devenim ofițeri de marină, unde învățăm să facem artă din lucrările de matelotaj, unde, în lipsa semnalului la telefonul mobil, trebuie să ne îmbunătățim comunicarea internă, unde avem momente în care... parcă murim câte puțin în fiecare zi și fugim unii de ceilalți, unde avem nevoie de sprijinul unui coleg și tocmai atunci este în serviciu, unde ne bucurăm de un zâmbet sesizat poate doar într-o moleculă de timp, pe care nu o putem dilata.

Dar, atunci când realizăm că nu suntem singuri aici, când învăţăm să „convieţuim” împreună - și spațiul limitat ne ajută și ne forțează să facem asta - și să fim constant corecţi unii cu ceilalţi, să ne respectăm și să ne sprijinim atunci când ne-am înţeles reciproc, ne dăm seama de importanța comunicării și a încrederii. Și poate că fiecare ar trebui să privim în jurul nostru, să ne încredem mai mult în cei pentru care reprezentăm ceva. Poate că așa ar fi frumos...

Români pe mica Românie plutitoare

Am văzut mulți români pășind pe puntea Navei Școală Mircea în porturile de escală ale acestui marș. Dar parcă niciunde ca aici în Palma de Mallorca n-am văzut atâta bucurie exprimată și transmisă de românii simpli care au avut ocazia să viziteze nava. Îmi spunea unul dintre ambasadorii României care a vizitat nava că avea un sentiment de tristețe că nu poate avea biserici românești în țara unde era acreditat, pentru că biserica ar fi unit mai ușor comunitatea. I-am dat dreptate

abia aici, unde preotul Nicolae Doboș, preot ortodox român pentru comunitatea ortodoxă din Mallorca, cu sprijinul Consulatului României la Barcelona, a organizat o vizită pe NS Mircea. I-a anunțat pe români, la biserică, faptul că după 78 de ani, NS Mircea se reîntoarce în Palma de Mallorca, iar românii, cu mic, cu mare – au fost și copii de 1 ani și bunicii acestora – au venit să vadă Mircea. Au adus cu ei și un drapel național, unul dintre cele pe care le păstrează la biserică și le scot la sărbători, să nu uite niciodată cine sunt și de unde au venit aici.

Pe puntea navei, preotul Nicolae Doboș, împreună cu preotul român din Nuremberg – aflat în vizită în palma de Mallorca – au făcut o slujbă pentru călătorie – în limbile română și germană, pentru cadeții germani care au vrut să asiste –, mulțumind comandantului și echipajului navei pentru faptul că le-au permis să pășească pe pământ românesc. Au fost emoții pe punțile navei, unde românii se bucurau de România lor.

În discursul rostit la finalul slujbei, preotul Nicolae Doboș ne-a spus: „De n-ar fi-n această lume floarea noastră românească, n-ar putea în al meu suflet, floarea dorului să crească.” România se vede mai frumoasă de aici de departe, însă poate nu încă atât de frumoasă pentru a lăsa totul și a se întoarce la ea. Fotografia de grup a românilor care s-au bucurat de mica Românie care a venit la ei și a cadeților care mai au puțin din acest marș de instrucție și vor ajunge din nou în România, a reprezentat cumva și momentul de final al escalei aici în Palma de Mallorca.

La finalul interviului pe care l-am realizat cu preotul Nicolae Doboș, mesajul lui pentru echipajul NS Mircea a fost: „Să purtați cu mândrie nava pe mările lumii; peste tot unde mergeți aduceți mare bucurie românilor. Este un motiv în plus pentru toți cei din echipaj și cei care învață pe această navă să se simtă onorați că sunt adevărați ambasadori și mângâietori de suflete pentru românii împrăștiați în toată lumea. Să ne ajute Dumnezeu să ne mai reîntâlnim peste ani și să duceți peste tot pe unde mergeți

gândurile noastre ale românilor.” Le-am mulțumit și noi tuturor celor care au apreciat prezența NS Mircea aici, pentru că au arătat că le pasă de acest simbol al României, le pasă de micii marinari de pe navă; și pentru câteva ore... ne-au mângâiat și nouă sufletete destul de mult încercate în acest marș. Nava Școală Mircea va părăsi portul Palma de Mallorca luni, 4 septembrie, luând cap compas portul Souda din Insula Creta. Cum va fi această perioadă, veți afla în corespondența viitoare. „Fii tu însuți schimbarea pe care vrei să o vezi în lume!” – Mahatma Gandhi.

Cu speranța că vom avea curaj să facem schimbări și în noi, că vom învăța să fim inteligenți în rolurile pe care ni le-am asumat aici și să privim Mircea doar ca pe o etapă în dezvoltarea noastră, cu speranța că vom avea înțelepciunea să ne păstrăm prietenii existenți sau dobândiți la bordul navei și nu vom uita să „nu rupem firul unei prietenii căci chiar dacă îl legăm tot mai rămâne un nod”, cu speranța că vom avea cât mai puține momente în care să ne ascundem stările proaste și să fugim de noi ignorându-i și pe cei cărora nu le suntem indiferenți, până la următoarea corespondență, de la bordul lui Mircea vă transmitem dragoste, speranță și încredere!”, a transmis căpitanul-comandor Mihai Egorov.

Florentina BOZÎNTAN