Casele din zona Peninsulara, culcusuri abuzive pentru sute de suflete

Saracia s-a mutat pe strada Aristide Karatzali

Zona peninsulară a Constanţei rămâne locul de promenadă preferat de turiştii străini care vin pentru a se delecta cu peisajul marin. Totuşi, din multitudinea de obiective turistice existente în zonă, străinii preferă să filmeze casele care că stau să cadă la prima bătaie a vântului, locuinţe naţionalizate părăsite de vechii locatari, dar ocupate abuziv de oamenii nevoiaşi ai oraşului. Pe strada Aristide Karatzali, numărul 7 şi 7 A, mai multe familii trăiesc la limita subzistenţei. Casele în care aceştia îşi duc traiul de zi cu zi făceau parte din patrimoniul istoric al oraşului, însă ulterior au fost revendicate de către familia Tarpa. Legea le cere acestora să le renoveze în decursul unui an de la primirea imobilelor, adică începând cu data de 14 ianuarie 2010. De când şi-au revendicat însă bunurile, Sandu Tarpa, Ion Anastase Tarpa şi Iacovescu Tarpa, care locuiesc în Bucureşti, se pare că şi-au abandonat proprietăţile din Constanţa. Se ştie doar că proprietarii cunosc situaţia vechilor locatari, dar cu siguranţă familia Tarpa nu are habar că în momentul de faţă numărul "chiriaşilor" s-a înmulţit. În imobilul de la 7 A locuiesc circa 70 de persoane, iar în imobilul nr. 7 stau alte şase sau şapte familii. Chiar şi vecinii au pierdut şirul "abuzivilor". "Am văzut vreo doisprezece bărbaţi intrând pe uşă, dar vin mereu alţii", spune Gheorghe, unul dintre vecini. Situaţia este şi mai dramatică în cazul locuitorilor de la subsolul imobilului de la numărul şapte. Norica Haralambie şi sora sa s-au mutat aici, abuziv, după ce au fost evacuate dintr-o casă din apropiere, împreună cu cei patru copii. De atunci, necazul s-a abătut asupra lor. Pentru a face rost de bani, una dintre femei a plecat în Anglia, unde a ales să practice cea mai veche meserie din lume - prostituţia, după cum povesteşte chiar Norica Haralambie. Femeia adaugă că nu are curent electric, iar când are nevoie de apă merge cu sticle sau găleţi şi o ia din mare. Acolo este şi locul unde îşi spală hainele. Dintre cei patru copii, fata cea mare are opt ani, dar nu merge la şcoală, ci la cerşit. Când are timp, bate străzile oraşului în căutarea turiştilor care îi dau bani să cumpere pâine. În momentul în care adevăraţii proprietari ai imobilului de pe Aristide Karatzali vor veni la Constanţa, pentru Norica Haralambie şi copiii ei va urma, inevitabil, calvarul unei noi evacuări şi căutarea unei noi case pe care să o ocupe abuziv sau, în cel mai rău caz, somnul sub cerul liber.