Diplopia sau vederea dublă - cauze, simptome și tratament

Diplopia sau vederea dublă reprezintă simptomul prin care pacientul percepe două imagini în loc de una singură. Cauzele pot fi multiple, după cum și momentul apariției poate fi diferit. Se deosebesc diplopia monoculară (pacientul vede dublu cu un singur ochi, celălalt fiind închis) și diplopia binoculară (dispare când pacientul închide un ochi).

Cauzele diplopiei monoculare

Cataractă – lentilă ochiului (cristalinul) este opacifiata, iar imaginea percepută de pacient este una “ștearsă”, fără contur net. Dacă celălalt ochi este încă bine funcțional, pacientul poate face diferența între ei prin această vedere dublă percepută cu ochiul care are cataractă, scrie doc.ro.

Subluxația de cristalin – în acest caz, cristalinul este deplasat, fiind desfăcut din sistemul care îl menține central (zonula). Dacă apare brusc subluxația, atunci și pacientul vede dublu dintr-o dată. Această afecțiune poate apărea și în caz de implant de cristalin artificial.

Keratoconusul este o afecțiune prin care corneea prezintă o “umflătură”, care are o altă putere decât corneea. Prin acea zona, pacientul percepe o imagine diferită decât prin restul corneei.

Diverse vicii de refracție (miopie, hipermetropie, astigmatism) – la modificări de dioptrie, treptat-treptat, pacientul poate să înceapă să perceapă o vedere dublă care dispare atunci când primește corecția optică modificată.

Diplopia binoculară

În cazul apariției diplopiei binoculare, pacientul poate suferi de:

Paralizie de nervi cranieni (III, IV și VI) = strabisme paralitice – doar dacă pareză a apărut brusc, în urmă unui traumatism, de exemplu.

Miastenia gravis – diplopia are tendința de a se agrava la oboseală și se remite după odihnă.

Oftalmopatia Graves – mușchii din interiorul orbitei devin inflamați și, pe lângă faptul că împing globul ocular în afară (buftalmie), nu mai efectuează nici amplitudinile mișcărilor binoculare corect.

Tumori intracraniene care afectează traiectul nervilor de mai sus.

Iatrogen, în urmă anesteziei administrate retrobulbar, în cazul operației de cataractă sau glaucom.

Semne și simptome caracteristice diplopiei

De multe ori, diplopia se poate însoți de alte simptome, care au rolul să orienteze medicul în etiologie și tratament:

Pareză de nerv III se însoțește și de ptoză palpebrală (pleoapă căzută), globul ocular fiind deviat în jos și în afară – strabism divergent și vertical.

Pareză de nerv IV se observă cel mai bine când pacientul privește în jos – diplopia se accentuează în această poziție – strabism vertical.

Pareză de nerv VI – în acest caz, ochiul este deviat în interior, iar mișcarea în lateral nu se poate efectua – strabism convergent.

De asemenea, istoricul bolilor sistemice este foarte important de obținut – diabet zaharat, hipertensiune arterială sau alte afecțiuni vasculare, și eventuale traume în antecedentele pacientului – uneori diplopia se dezvoltă după o lovitură puternică în zona capului. Unele boli neurologice – cum ar fi scleroză în plăci – sunt însoțite și ele de diplopie.

Diagnostic diplopie

Diplopia se verifică prin examinarea motilității oculare, caz în care, dacă diplopia este binoculară, pacientul se va plânge de vedere dublă într-o anumită direcție a privirii. De cele mai multe ori, până să ajungă la medic, pacienții deja își găsesc o poziție compensatorie a capului în care observă că diplopia dispare sau este redusă.

Este foarte important de precizat că pacienții care suferă de paralizii congenitale sau strabisme instalate în copilărie nu vor percepe diplopie. Acești pacienți (copii sau chiar ajunși la vârstă adultă) vor descoperi întâmplător, la consultații oftalmologice de rutină aceste afecțiuni.

În copilărie, dacă la creier nu ajunge aceeași imagine de la ambii ochi, atunci creierul “anulează” informația primită de la ochiul deviat (se produce supresia lui). În timp, ochiul se lenevește – așa apare ambliopia, care nu se mai corectează după vârstă de 7-8 ani.

Alături de investigațiile oftalmologice, în multe cazuri se impune și un control neurologic, pentru a exclude afectarea altor perechi de nervi cranieni. Cel mai probabil, medicul neurolog va cere investigații imagistice (RMN sau CT) pentru a decela cauza.

Un caz aparte îl reprezintă “diplopia fiziologică”, un fenomen observat mai ales de copii și care aduc părintele la un control de urgență: dacă privești un obiect (situat relativ aproape – la 0.5-0.7 m de ochi) și intercalezi un alt obiect între ochi și primul lucru, atunci obiectul introdus la mijloc pare să fie dublu. Invers, dacă fixezi obiectul de aproape, atunci cel îndepărtat pare dublu. Acesta este un fenomen natural, care apare în funcție de preferință de fixație a ochilor.

Tratament diplopie

Dacă diplopia apare brusc, atunci cel mai bine este că pacientul să se prezinte de urgență la medicul neurolog, de cele mai multe ori, afecțiunea fiind de cauza neurologică. De altfel, vederea dublă este foarte greu de suportat, astfel că pacientul își poate aplică un pansament pe unul dintre cei doi ochi până la rezolvarea situației.

După decelarea cauzei, în cazul în care, sub tratamentul neurologic, diplopia mai persistă, uneori se pot prescrie ochelari cu lentile prismatice sau se pot aplică folii cu prisme Fresnel peste ochelarii pacientului pentru devieri mai mari. Din păcate, acestea anulează devierile verticale sau orizontale, nu și cele ciclo-torsionale. Rezolvarea este una temporară, de obicei, după 6-9 luni de la declanșarea diplopiei putându-se interveni chirurgical pentru corecția strabismului paralitic.

Unii chirurgi pot opta pentru injectarea de toxina botulinica pentru relaxarea mușchilor antagoniști și reducerea strabismului, cu un efect care durează 3-6 luni.

Oricare ar fi cauza presupusă a instalării diplopiei, fenomenul este unul care trebuie să va aducă de urgență la un consult oftalmologic, neurologic și nu numai.

Unele suplimente te pot ajuta să îți menții sănătatea ochilor

Dacă nu ai probleme majore de vedere, medicul tău îți poate recomandă anumite suplimente care îți asigura o vedere mai bună.

Vitamina A, de exemplu, joacă un rol crucial în vedere, menținând corneea "curată". Această vitamina este și o componentă a rodopsinei, o proteină din ochi care ne permite să vedem în condiții în care lumina este slabă.

Vitamina E - Multe afecțiuni oculare sunt asociate cu stresul oxidativ, care este un dezechilibru între antioxidanți și radicalii liberi din organismul nostru. Vitamina E este un antioxidant puternic, care ajută la protejarea celulelor, inclusiv a celulelor din structura ochiului, împotriva acțiunii dăunătoare a radicalilor liberi (care sunt niște molecule instabile).

Unele studii sugerează că dietele bogate în vitamina E ar putea ajută la prevenirea cataractei asociate înaintării în vârstă, însă sunt necesare mai multe cercetări pe această tema.

Vitaminele B6, B9 și B12 - Cercetătorii au studiat de-a lungul timpului mai multe vitamine din complexul B, pentru a vedea care este impactul lor asupra sănătății ochilor.

Combinația vitaminelor B6, B9 și B12 poate să reducă nivelurile de homocisteina, o proteină din organismul nostru care poate fi asociată cu inflamația și cu un risc crescut de a dezvoltă degenerescență maculară legată de vârstă, arată un studiu.