Incepe scoala - dupa posibilitati

Începe şcoala. Pentru părinţi, povestea asta cu şcoala nu se măsoară numai în performanţele copilului, în speranţele că va primi o educaţie bună, că ascultă etc, etc. Se măsoară, din ce în ce mai dureros, şi în investiţii precum: fondul şcolii, aşa încât şcoala să nu arate ca după bombardament la câteva luni după spoiala de dinainte de data de 15 (mă rog, în cazul de faţă 13 septembrie), fondul clasei aşa încât profesorii să aibă cretă, faţă de masă, bureţi etc., la care se adaugă hainele noi, rucsacul (fiindcă niciodată cel vechi nu e bun), caiete (asta deja e printre cheltuielile "mici") şi aşa mai departe. Bun, dar hai să zicem că părintele nu îşi poate neglija copilul, nu are voie şi, cu ajutor de la bunici sau fără, trimite copilul la şcoală aşa cum se cuvine sau, să fim sinceri, după posibilităţi ori după cum mârâie şi odrasla că trebuie să se prezinte în faţa profesorilor, dar mai ales a colegilor. Mai departe, adică rezultatele, se vor vedea pe parcursul anului şcolar. Asta dacă nu cumva se decid profesorii că nu mai vin la ore. Între timp - să zicem şi asta, la ţară de exemplu, şcolile arată ca vai mama lor. Astea sunt condiţiile, n-ai ce face. Numai că mă scoate din sărite să aud un ministru al Educaţiei că dă vina pe primari - nu că primarii ar fi de pus pe rană, Doamne fereşte! - în timp ce el, ministrul, are copilul la şcoală în Franţa, de parcă el ar fi ministru în Franţa şi nu în România. De imagine, aşa, informaţia nu dă bine. Şi hai că asta cu "nu dă bine" poate e o abordare greşită, poate că asta a fost situaţia în familia bietului ministru, până la urmă... el ştie ce e mai bine pentru copilul lui. Numai că ministrul s-a exprimat deja: îşi va aduce copilul în România, că situaţia aşa a fost să fie la un moment dat... bla bla bla. Oare de gura lumii că îi comentează opţiunea de dinainte de a se ajunge pe o funcţie aşa înaltă în sistem sau că... aşa este mai bine? Îi dorim succes ministrului, oricare ar fi motivul său şi îmi doresc un an şcolar cu mai puţine răzvrătiri ale profesorilor, cu mai puţine invitaţii la meditaţii şi mai puţine comentarii politice în ore, indiferent de salariile mizere pe care le reclamă dascălii.