INSP: Noi definiţii de caz - decesul la pacient confirmat cu coronavirus şi caz COVID-19 asociat asistenţei medicale

Definiţiile de caz pentru sindromul respirator acut cu noul coronavirus au fost actualizate marţi de către Institutul Naţional de Sănătate Publică, fiind introduse noi noţiuni - ''caz COVID-19 asociat asistenţei medicale'', ''caz COVID-19 comunitar'', dar şi ce înseamnă ''deces la pacient confirmat cu COVID-19''.

Potrivit site-ului INSP, un caz COVID-19 poate fi de origine comunitară sau asociat asistenţei medicale (IAAM), în funcţie de numărul de zile anterioare datei debutului sau confirmării în laborator, după data internării într-o unitate sanitară (ziua 1).

Pot exista următoarele situaţii:

Caz COVID-19 comunitar

* simptome prezente la internare sau debut la 1 - 2 zile după internare;

* debut în zilele 3 - 7 după internare şi o suspiciune puternică de transmitere comunitară;

*** Asociere incertă

* debut în zilele 3 - 7 după internare şi informaţie insuficientă privind originea infecţiei, pentru a fi atribuit altei categorii;

*** Caz probabil COVID-19 asociat asistenţei medicale (IAAM)

* debut în zilele 8 - 14 după internare;

* debut în zilele 3 - 7 după internare şi o suspiciune puternică de transmitere asociată asistenţei medicale;

*** Caz COVID-19 asociat asistenţei medicale (IAAM)

* debut la minimum 14 zile după internare

Cazurile cu debut în intervalul de 14 zile după externarea dintr-o unitate sanitară pot fi considerate fie ca având origine comunitară, fie cu asociere incertă. Atribuirea unei categorii de transmitere sau alteia ar trebui făcută după o evaluare atentă a fiecărui caz în parte, precizează INSP, scrie Agerpres.

Potrivit INSP, decesul la pacient confirmat cu COVID-19 este definit ca ''decesul survenit la un pacient confirmat cu COVID-19, cu excepţia situaţiilor în care există o altă cauză clară de deces care nu poate fi în relaţie cu COVID-19 (ex. traumatism, hemoragie acută, majoră, etc) şi la care nu a existat o perioadă de recuperare completă între boală şi momentul decesului''.

Decesul la un pacient confirmat cu COVID-19 nu poate fi atribuit unei boli preexistente (de ex. cancer, afecţiuni hematologice etc.) şi COVID-19 trebuie raportată ca şi cauză a decesului, independent de condiţiile medicale preexistente care se suspectează că au favorizat evoluţia severă a COVID-19, arată sursa citată.

COVID-19 trebuie menţionată pe certificatul de deces drept cauza a decesului pentru toate persoanele decedate la care COVID-19 a cauzat sau se presupune că a cauzat sau a contribuit la deces, se mai precizează pe site-ul INSP.

INSP vine şi cu recomandări de prioritizare a testării pentru COVID-19:

* Persoane simptomatice, inclusiv personal medico-sanitar conform definiţiei de caz;

* Contacţi apropiaţi simptomatici ai cazurilor confirmate;

* Pacienţi înainte de procedura de transplant (asimptomatici) şi donatorii de organe, ţesuturi şi celule stem hematopoietice înainte de donare; pacienţi cu transplant de organe, ţesuturi şi celule stem hematopoietice aflaţi în tratament imunosupresor, înaintea fiecărei internări din perioada de monitorizare posttransplant - 2 teste la 24 de ore interval;

* Pacienţi asimptomatici cu imunosupresie în contextul bolii sau indusă medicamentos la internare în spital - 2 teste la 24 de ore interval;

* Pacienţi oncologici asimptomatici aflaţi în curs de chimioterapie şi/sau radioterapie - de 2 ori pe lună;

* Pacienţi oncologici asimptomatici înainte de intervenţii operatorii sau manevre invazive;

* Hemodializaţi simptomatici;

* Hemodializaţi asimptomatici contacţi cu caz confirmat, 2 testări la 6-7 zile interval între ele; pe durata acestei perioade aceştia vor fi dializaţi în sesiuni separate de restul pacienţilor;

* Persoane instituţionalizate simptomatice;

* Gravidele asimptomatice care se află în carantină/izolare la domiciliu sau au fost contact apropiat cu un caz confirmat;

* Personalul de îngrijire din centre rezidenţiale - de 2 ori pe lună;

* Personal sanitar asimptomatic contact direct cu caz confirmat, în a 6-7 zi de la ultimul contact posibil infectant;

Unităţile medicale pot stabili protocoale de testare pentru personalul medical şi/sau pacienţi prin tehnici de RT-PCR, suplimentar faţă de aceste recomandări, care pot fi realizate cu resurse proprii în laboratoarele pe care le deţin sau în alte laboratoare.